Primul pe care l-am intalnit a fost el. Ce sa zic? Si mic si verde si curios. N-am prea inteles ce vrea si cum isi permite sa fie atat de frumusel. Ne-am privit o vreme pana ne-am obisnuit reciproc unul cu altul. Apoi ne-am jucat de-a v-ati ascunselea in fiecare zi. Eu il cautam cu privirea, iar el se ascundea dupa frunze si flori. Pana la urma m-am prins ca are mii de frati, toti inofensivi si verzi ca si el.

Intrebare, intrebatoare: ce faci cand mergi la plaja, te relaxezi, inoti, culegi scoici si gasesti una frumoasa, dar frumoasa rau. O iei cu tine si o duci in camera de hotel. Nu? O asezi intr-un colt si .., nu o mai gasesti. Scoica pleaca la plimbare. De ce? Pentru ca e locuita.

Raspuns: treci peste socul initial cand vezi scarbosenia dinauntru, o sperii sa intre la loc si o duci inapoi pe malul oceanului, sa nu dezmembrezi familia 😀 .

Dansa spiona de prin tufis. Nu am prea inteles despre ce e vorba in propozitie ca nu era deloc exotica. Dar fiind simpatica foc, am inclus-o si pe ea printre amintirile vacantei, mai ales ca a fost cea mai prietenoasa dintre personajele amintite anterior.