De aproximativ două luni am îngroșat și eu rândurile virtuale ale bloggerilor. Și am experimentat ca voi toți prima postare, primul prieten, primele vorbe bune, primele like-uri. Ei, zilele acestea am primit și prima vorbă „de dulce” virtuală. Cu lașitate (că a fost de genul bate calu’ să priceapă iapa) diplomație grosolan mascată… persoana (nu spun genul) a fost zgâriată la neuron de un comment pus de mine și a trântit-o scurt, vulgar… Nu prea sunt sigură că a înțeles despre ce e vorba în propoziție. Poate era nervoasă, poate… În fine, mi-am luat-o… Tre’ să recunosc că de obicei am cuvintele la mine și nu mi se prea întâmplă, de aceea diger mai greu… Sunt bună la rezolvat conflicte și cam cad în picioare, e tabăra mea. Și acu’ pe bune… De ce să te superi pe mine? Dacă n-ai înțeles che cosa vreau să spun, îți dau explicații suplimentare, îți fac și-o schiță… Inteligent ar fi fost să tac și să trec mai departe pe genul „câinii latră, ursul merge”… Dar dacă tot sunteți pe aici, prieteni dragi, m-am gândit că e cinstit să vă spun. Poate ați pățit și voi, sau poate nu… poate commenturile mele….
Vreți să știți de ce a fost deranjată persoana? I s-a părut prea sofisticat commentul meu la adresa unei postări… Drept pentru care m-a admonestat. N-ar fi fost nimic dacă ar fi spus ceva civilizat, în definitiv suntem diverși, avem idei și opinii diferite. Dar mi-a spus așa cum a știut… și n-a prea știut. E drept, recunosc că am fost ceva ani pe la școală și chiar mi-a plăcut. Așa că am stat cât am putut pe acolo. Iar dacă eu sunt impresionată de o scriere și simt nevoia să îmi spun opinia, e dreptul meu. Când te citesc, prietene, sunt eu cu tine. Adică eu, sugativa care-ți absoarbe gândurile, trăirile și tu, cel care a scris. Iar dacă ceea ce spun are și bază literaro-lingvistică, sau folosesc elemente de teorie a literaturii sau trimiteri la poeți/scriitori, nu o fac ca să jignesc, sau complexez (Doamne ferește!) pe nimeni. Ci pentru că asta simt eu, mecanismul acesta se pornește în mine și vreau să îți dăruiesc la rândul meu trăirile proprii, provocate de ceea ce tu mi-ai dăruit prin rândurile tale. Alambicat, știu…dar toți care suntem aici suntem niște complicați, că altfel nu am fi acum, aici.
Așa că prietenul/prietena nu are nici un drept să intervină în relația dintre noi. Sigur că poate să mă abordeze oricine (am făcut-o și eu, pentru că uneori prietenii tăi gândesc ca mine și mi-e drag de ei) și chiar sunt fericită când trezesc interesul cuiva. Dar de aici până la a da cu bota-n baltă e cale lungă. Părerea mea!
Dreptul la opinie
26 Sunday Oct 2014
Posted De prin viață...
in
Iată că ai primit un alt botez: cel al primei neînțelegeri, ca să folosesc un eufemism. Cred că fiecare din noi a avut parte de așa ceva, oricât de binevoitori am vrea să fim. Uneori și cel mai amabil cuvânt poate fi interpretat cu totul altfel, dar astfel cunoaștem mai bine persoana cu care dialogăm și data viitoare vom face tot posibilul să-i evităm izbucnirile.
LikeLiked by 2 people
Nu era din grupul de prieteni, era cineva deranjat/a de un comment pus la un prieten. Deranjata de stilul prea “pretios”folosit, Dar asa este, trebuia sa primesc si “botezul” asta 🙂
LikeLike
Trece şi frustrarea aceasta dar lasă, vrând-nevrând, urme … Toate cele bune!
LikeLiked by 1 person
Multumesc Doru! 🙂 Am si trecut.:)
LikeLike
S&S, da, a negocia conflicte e frumos dar și riscant. E dificil să te apropii de foc si să nu ai parte de scântei.
LikeLike
Daca ai de a face cu oameni civilizati e ok. Aici nu era vorba de nimic care sa ma priveasca direct, sau sa ma implic in mod constient. Am postat un comment la cineva, iar commentul meu a trezit o reactie la un follower al celui care avea postarea. Ne calim trecand prin tot felul de experiente. Nu am avut nici o reactie acolo, abia dupa cateva zile am hotarat sa impart aceasta experienta cu voi. 🙂
LikeLike
Nu stiu la cine te referi, dar stiu la ce. In virtual, ca si-n viata reala, exista si o specie de imbecilii carora n-ai ce le face. Nu stiu daca sunt imbecili in mod voit, sau inconstient, dar stiu ca exista si de multe ori incearca sa-si demonstreze imbecilitatea, ca doar nu-i pe bani.
Dar pentru ca n-am picat chiar din Luna, sunt convins ca imbecilii, in imbecilitatea lor, ii evalueaza drept imbecili pe cei fata de care-si dovedesc imbecilitatea.
Cred ca tocmai ti-am expus Teoria Imbecilitatii 😆
LikeLiked by 1 person
Multumesc Papagigli, 🙂 Total de acord cu demonstratia ta 🙂 .
LikeLike
Dar tu credeai cumva că blogosfera e vreo pădure fără uscături ? Așa e de când lumea atunci când poarta-i lăsată deschisă : intră cine vrea nu doar cine-i poftit. Eu ieri am fost la un pas de a-mi închide blogul. Definitiv. Și nu din cauză că nu aș mai fi avut nimic de spus. Ci pentru că am citit câteva postări care m-au făcut să mă întreb ce caut eu printre astfel de oameni. Apoi, mi-am reamintit de „ceilalți”. De oamenii cu suflete frumoase lângă care mă simt atât de bine. Și nu l-am mai închis.
LikeLike
Ai dreptate… Sunt oameni minunati pe aici, pacat ca mai scapa cate-o exceptie. 🙂
LikeLike
Ignora cu desavarsire! Comentariile fie ele si negative iti pot fi uneori de folos, insa cand depasesc limita bunului simt si cum nu mai poti sa-i faci educatie celui ce te-a jicnit , cel mai bine e sa ignori (evident , atunci cand nu are sens sa te zbati pentru tine).
LikeLike
Am ignorat in sensul ca nu am reactionat acolo, dar recunosc ca am framantat acele cuvinte in minte neintelegand ce anume le-a provocat 😦
LikeLike
îmi plac schimburile de idei, chiar dacă nu sunt de acord cu ele, atâta timp cât sunt civilizat spuse.
Zicea cineva că nu există adevăr ci doar …adevăruri. 😉
LikeLiked by 1 person
Total de acord cu tine… dar cand se coboara prea jos stacheta nu pot sa raspund cu aceeasi moneda. Nu vreau. De acord cu tine, poate fi adevarul tau, sau adevarul meu… depinde de unghiul din care privesti 🙂 Dar aici nu era vorba de adevar, ci de observatia asupra mea, ca as fi prea elaborata/sofisticata/pretioasa – nu vreau sa folosesc termenul folosit de persoana in cauza. Era o referire stricta la un comment al meu, care era prea literar in viziunea persoanei… 😦
LikeLike
Bravo tie daca ai reusit un comentariu prea literar. 🙂
Daca nu ti se pare un efort prea mare, pune un link spre acel comentariu. M-ai facut curioasa. 🙂 🙂
LikeLike
Nu as vrea sa te superi, dar special nu am spus nici macar genul persoanei. Din punctul meu de vedere nu a fost prea literar… Am scris despre figurile de stil folosite de autorul articolului si am facut trimitere la un poet francez. Nimic mai mult. 🙂
LikeLike
Ei, ei! Nu mă supăr eu cu una cu două. 🙂 Eram doar curioasă. 😉 Sunt curioasă din fire, dar nu intru cu bocancii în sufletul omului. 🙂
LikeLike
Ma bucur ca intelegi si ti-am spus de fapt esenta.:)
LikeLike
Urat sa te trezesti ,,judecat” pentru ceea ce spui si mai urat este sa cauti,, scandal”, dar asta se intampla si in viata reala . Nu mai stim sa fim buni, defapt nu am stiut niciodata. Ne place sa ne aprindem din orice sa iscam discutii.
Tu, stii ce ai de facut, IGNORA!
PS: Ma mir ca pana acum nu am trecut prin asa ceva. Este ciudat cum nu s-a luat nimeni de mine.
O seara buna. Ma bucur ca te-am descoperit acum:)
LikeLike
Multumesc mult, Raluca! Ignor, dar am vrut sa va impartasesc si voua. Eu nu iti doresc sa treci prin asa ceva. Chiar daca am depasit momentul, in ziua respectiva m-am tot gandit cu ce anume am gresit si nu imi venea sa cred ca cineva din necunoscut se poate referi asa la mine, fara sa aiba de fapt absolut nici o tangenta cu mine. Commentul meu era de bine, adica imi placuse mult scrierea cuiva… Persoana deranjata, care era si ea prin zona citind aceleasi randuri, a reactionat la cuvintele mele prea pretentioase in opinia ei – Asa e cum spui, lumea virutala si viata reala au multe in comun 🙂
LikeLike
Nu are nimic, orice ar fi trebuie sa ignori, pentru sanatatea ta:)). Draga mea, eu sunt genul de om care pun la suflet si zumzaitul mustelor….asa ca te inteleg perfect, dar sunt buna sa dau sfaturi:))
LikeLike
Ha, ha… cine se aseamana se aduna! Si eu sunt foarte sensibila, dar buuuuna la dat sfaturi 🙂
LikeLike
Asa ne …imunizam! Ca “ce nu te omoara, te intareste”! Ai auzit tu de cineva care a murit fiindca a fost muscat de fund? Ca astia, veninosii, nu-s destul de inalti cat sa ajunga la jugulara. 🙂 Am sesizat ca odata la 4-5 saptamani trebuie sa dea cineva cu pietre-n mine, cam asta-i ritmul “intifadei”; daca trece luna si n-am incasat-o deja ceva mi se pare ca nu-i in regula. 🙂
LikeLiked by 1 person
Draga Adelina, m-ai facut sa rad cu pofta! Ai perfecta dreptate… 🙂
LikeLike
Sava, tot ce-ti pot reconfirma a ca-s de-acord cu Papa si cu free star-9… 🙂
asemenea personaje virtuale si reale exista si vor dainui, pen’ca-i vorba de persoane frustrate, “amare”, “roase” de sentimente negative, dintre care ura si ranchiuna – “bastarde” ale fricii(teamei?), ambele se “confunda” reciproc… pentru unii, e un fel de mecanism de auto-protectie si auto-aparare, da’ cre’ca-i mai degraba o lipsa(absenta) de-afectiune, de încredere-n sine, de nesiguranta, etc… ceea ce-i “obliga” sa aibe o atitudine ostila si agresiva vis-à-vis de restu’ lumii, deci si de tine… de fapt, cel/cea care dispretuieste si uraste, se uraste pe sine si-ar dori sa fie altcineva, ca si cum tu sau alti semeni i-ar fi “furat” viata si si-ar fi însusit-o fraudulos… last but not least: ura, invidia, geloziz, ranchiuna risca sa se “cronicizeze” si sa declanseze boli psiho-somatice… long story, short: ignore->spam->delete… total si definitiv! 😉 am zis! 🙂
LikeLike
Da, ai dreptate si am ignorat. Nu am cum sa sterg postarea ei pentru ca nu e la mine pe post. Pe postul respectiv nu am avut absolut nici o reactie tocmai pentru ca nu am vrut sa atrag atentia si sa fac valuri… 😦 Iti multumesc mult pentru cuvintele tale. E adevarat ca e usor sa te jigneasca orice… Si de acord cu tine, o persoana ostila reflecta ostilitate. Multumesc inca o data. O seara minunata sa ai 🙂
LikeLike
Sava, eram sigura ca-i vorba de-o “ea” si intuiesc ca-i în România, nu în afar’, ca noi… ceci explique cela… 😉 btw, you are so precious, young lady! = esti o comoara de fata… 🙂 nopate-buna si pe curând! amicalement, MNB
LikeLike
Melanie ai o intuitie excelenta 🙂
Iti multumesc mult de tot pentru cuvintele tale! 🙂
O zi superba iti doresc! 🙂
LikeLike
Buna seara !
LIBERTATEA de exprimare este garantata de Constitutie
dar obraznicia trebuie sanctionata !!! 🙂 🙂 🙂
Sa nu crezi cumva ca esti singura care ai ” patit-o ” ! 😦
Sunt oameni si oameni, bloggeri si bloggeri, unii o fac din rautate, altii din invidie, unii din frustrare iar altii din prostie ! : )
In situatii de acestea, sunt doua posibilitati :
– ori i-o ” tragi ” sa nu se mai scoale,
– ori ii dai cu ” delete” ca sa-l doara ! 🙂
Eu le-am aplicat de-a lungul timpului pe amandoua ! 🙂
O seara placuta !
Cu stima,
Aliosa.
LikeLike
Eu am fost suparata pe moment, pentru ca m-am simtit nedreptatita/neinteleasa. Am ignorat reactia persoanei si nu i-am raspuns in nici un fel. Apoi am hotarat la rece sa impart cu voi experienta. Si ma bucur ca am facut-o pentru ca am descoperit ce multi si minunati prieteni am 🙂
LikeLike
si in virtual oamenii se exprima ca si in viata reala: uneori pe placul noastru, alteori prea dur, rapid. E doar un comment, o remarca ce nu a fost construita pe stilul nostru. Ne obisnuim si cu asta….
LikeLiked by 1 person
Asa e, ploua, ninge, noi tot trebuie sa iesim 🙂
LikeLiked by 1 person
Viata curge inainte, sunt alte mii de oameni care au alta parere si alt mod de exprimare.
Ridica din umeri si gogogo.
LikeLiked by 1 person
Sigur… am facut-o de mult 🙂
LikeLike
Draga mea….. dar să vezi cum e când afli că pe facebook sau pe mailuri ”secrete” lumea își dă cu părerea despre tine și îi avertizează pe cititorii tăi să stea departe de blogul tău că, vezi Doamne, tu ești bau-bau și nu cine spui că ești. Asta în timp ce, în comentarii, mai că nu îți ridică statuie. Nu îți pierde timpul cu astfel de ”anonimi”. uite câte reacții ai stârnit. Asta e tot ce contează, oamenii care vin cu drag la tine și care sunt cu mintea la purtător… 😉
LikeLiked by 1 person
Pe moment am fost afectata pentru ca nu am inteles ce anume a starnit reactia. Adica eu ma adresam autorului postarii… Persoana nu era in dialog cu mine. Mi-a citit commentul adresat altcuiva si a fost inspirata sa ma sifoneze putin. Am trecut peste si tocmai de aceea am hotarat sa impartasesc “patania”.
Imi pare rau ca ai trecut prin asa ceva, dar unele persoane au minti si reactii imprevizibile 🙂 .
Imi sunt tare dragi toti prietenii mei si apreciez mult, nu am cuvinte cat de mult reactiile 🙂
LikeLike
hai sa privim si partea cealalta a paharului, exista oameni care nu inteleg ce spunem. Hai sa invatam ceva din asta, nu putem sa ‘citim’ doar comentariile pozitive, exista si cele negative, poate omul are ceva de zis, nu in cel mai bun/potrivit mod, dar… si ei sunt oameni.
LikeLiked by 1 person
Sunt deschisa la orice parerea si imi plac dezbaterile, schimburile de idei, atata timp cat totul e civilizat. Cand se cade in vulgaritate e alta poveste… Iar cand cineva spune despre tine si nu tie, intr-un context in care nu-si avea locul e un fel de atac pe la spate. Oricum am trecut de acest episod si in viata, vrei nu vrei, se intampla si episoade asa ca acesta. Sa ai o zi minunata 🙂
LikeLike
am primit si eu un comment d-asta ”minunat” pe blog, cum ca sunt ingrozitoare si scriu oribil….culmea e, ca am observat ca persoana s-a abonat la oribilitatea mea de blog :))
Stii vorba aia ” mare e gradina Domnului, portile-s deschise ,dar unii sar gardul” 😀 Ignora specimenele astea si gata. And for the record, mie una imi place enorm cum te exprimi.
LikeLike
Iti multumesc mult 🙂
Sa ai o zi super-duper cu frumosii tai!!!
LikeLike
Două cuvinte: shit happens. 😉
LikeLike
he, he… all the time. Acu sunt racita cobza, nu stiu ce m-a apucat, incerc sa ma uit pe romani (tv) si imi vine sa arunc tv pe geam 😦
LikeLike
Nu ti-am zis de ce: pe toate canalele, si-s peste 30 e ori Guta, ori politica…. 😦
LikeLike
De ce crezi c-am renunţat definitv la tembeliziune de vreo doi ani, asta fiind deja a doua (şi ultima) tentativă… Bietul meu neuron golaş intrase în agonie, dacă aveam păru’ doar o ţîră mai lung m-aş fi spînzurat cu el direct.
I couldn’t take that shit anymore! 👿
Cît despre fauna bloggeristică… he-he, mai ai multe de învăţat (şi pătimit). Hope for the best but expect the worst! 🙂
LikeLike
M-ai facut să râd și-ți mulțumesc, e mare lucru în stadiu de legumă în care sunt. Uită-te ce am postat, chiar acum… am pus niște poze… chiar nu îmi vine să cred… Și plătesc mai mult pe programele ro decât pe cele americane 😦
LikeLike
Ah, era să uit: însănătoşire grabnică! 🙂
(mi-s obosit fleaşcă, neuronu-mi sughiţă surmenat 😳 )
LikeLike
Mulțumesc, Dragoș. Oricât ți-ar fi de surmenat neuronu, al meu e pe spate… nici nu-l găsesc 🙂 Bietul de el, unu aveam… și bolnav și acela 🙂
LikeLike
Fusei, văzui, scrisei. Brrrrr… mi s-a ridicat păru’ pe spinare! 😈
Io zic să-i dai cu ţuică fiartă, dacă ai de unde; dacă nu, mai e un remediu pe care poziţia neuronului îl sugerează destul de explicit. 🙄
Unii cică rîsul e benefic organismului aşa că ce-ai de pierdut… 😀 C’mon, get well soon! 🙂
LikeLike
Mulțumesc de sfaturi 🙂
LikeLike
Cu plăcere, să fie cu folos! 🙂
LikeLiked by 1 person
Spun mâine ce a funcționat, sau ce nu a funcționat… oricum e sezon de gripe/răceli. 🙂
LikeLike
Ia să iau şi io o gură de “antibiotic lichid”, aşa, preventiv… că berea fu cam slabă. Hai noroc! 🙂
LikeLike
Țuicomicină? Am fost acum vreo trei ani la un rev la Praid și cineva îi spunea JePe-u, adică Jinars de Prune… Nu știu dacă înțelegi, dar așa i se spune în Ardeal 🙂
LikeLike
Mhm. Jinars (vinars, lit.) e o formă de distilat. Pe vremuri era pe piaţă şi coniac cu denumirea ‘vinars’. Am doar o litră, din păcate, primită de la mătuşă-mea. La tîrg era scumpă al naibii, am scris la Adelina (parcă) mai devreme.
Mă tot trage aţa în Ardeal, că pe-acolo şi pălinca-i bună şi oamenii faini. Da’ parcă n-aş strica echilibrul zonei cu prezenţa mea. 😀
LikeLike
Total de acord cu ardelenii… sunt cei mai cei, iar țuica e cea mai tare din câte știu, după cum se spune… La noi se spune Jinars de prune la țuica normală, așa spun ei popular. Asta e la Cluj, pentru că la Sibiu e foarte slabă.
LikeLike
Aha, deci pot să anulez promisiunea Potecuţei. 🙄 😛 Da’ ce-s prost!? Mai bine slabă decît deloc! 😆
LikeLike
Dragoș, m-ai pierdut… nu știu despre ce e vorba în propoziție 🙂
LikeLike
Eh, vorbe… cîndva Potecuţa a zis (probabil în glumă) că-mi trimite nişte ţuică, ea fiind din Sibiu. Dac-ai zis că-i slabă ţuica de Sibiu, imediat a zburat neuronu’ încolo. Vezi ce minuni face antibioticu’ ăsta? Mi-a pus năzdrăvanu’ pe picioare, unde mi se moleşise precum… nevermind. 🙄 😛
LikeLike
Potecuța e din Sibiu? Ce drăguț… de câte ori n-om fi trecut una pe lângă alta pe stradă…:) Am simțit eu că e mai de-a mea 🙂
LikeLike
Apoi aşa se laudă (vorba vine!). Dacă minte, mint şi io, na! 😀
LikeLike
Abia aștept să merg la Cluj-Sibiu! 🙂
LikeLike
Abia aştept să testez jinarsu’ clujan de prune. 🙄 😛 😀
LikeLike
O să ai o revelație… toată lumea spune că e the best… Am dat și la prieteni canadieni… ei mai slăbuț cu… apa de foc 🙂 Sunt așa de funny 🙂
Somn ușor!
LikeLike
Aveam la un moment dat și țuică de Sibiu și de Cluj. Cum nu mă pricep am servit la un clujean țuică de Sibiu… mai târziu mi-a zis că a băut “apa” aia, doar ca să nu jignească 🙂
Cam așa e diferența 🙂 E o tehnică… de câte ori e fiartă…nu știu 🙂
LikeLike
😆 “apa aia”… 😆 Tulai, do’mne! 😆
Acu’ există grade de comparaţie şi metode cîte bordeie. Ţuica-i ţuică şi prin definiţie e oleacă mai slabă, fiind distilată o singură dată probabil. Pălinca e altă poveste, aia poate fi distilată de două sau de trei ori şi mai poate fi combinată cu diverse arome precum piper, ardei iute, cuişoare şi ce-or mai avea fiecare la îndemînă şi după reţetele din strămoşi.
Am primit şi eu acu’ doi ani, parcă, pălincă de Satu Mare, la vreo 75 de grade. Şi tare şi aromată. Noroc că-s neam de ungur şi duc la tărie! 😀
Bien că mi-ai adus aminte, se face mintenaş, pe 18, de ziua Sabinei care-i tot în Cluj. S-o sun, că m-am tot gîndit la ea într-o vreme. No ce să fac dacă mi-s dragi prietenii, cît ar fi ei de departe…
LikeLike
Ti-am scris un mesaj mai lung pe care tocmai l-am pierdut 🙂 Esența e că nu mă pricep la țuică, doar din auzite că la noi (Cluj) se face țuică/jinars de prune curat 🙂
LikeLike
Nici io nu mă pricep decît s-o beau. Hîc! Da’ io cu cine votez…? 🙄 Cu pălinca, normal! 😆
E semn că tre’ să merg(em) la nani. Sau la tratamentul natural contra răcelii, după caz… 🙄
Sara bună! 🙂
LikeLike
Somn ușor Dragoș! Mi-a prins bine conversația cu tine. Îți admir rezistența, cred că e târziu în Românica, dar aici în Cucuieți e tânără ora 🙂
LikeLike
Săru’mîna! Odinioară eram erou, cîte trei zile şi trei nopţi la rînd nedormite, help & support pe forum tehnic de limbă engleză. Am mai îmbătrînit şi eu… Acum e abia două de dimineaţă. Eh, c’est la fuckin’ vie. 🙂
Laterz! 😉
LikeLiked by 1 person
Eu cred că sunt unul dintre campionii postărilor contra. Nu-s hater, dar nici liker. Sunt mai mereu la mijloc. Iar radicalii nu mă suportă!! Pentru că ei dețin adevărul nud, iar al meu e nuanțat vestimentar.
În schimb, uneori ”dreg busuiocul” cu destulă grație. Și unii mă iartă. Eu n-am pe cine să iert. Căci nu mă supăr realmente pe nimeni. Și am o mie de obraji de întors pentru plesneală, cam câte fețe avea Ianus. Asta ca să nu mi se spună că sunt neobrăzat! 🙂
Și, să nu las o impresie greșită: și eu mai greșesc ! 🙂
LikeLike
Bine ai venit! 🙂
Te aștept cu drag să îți spui opiniile, promit să nu atentez la nici unul din obrajii tăi. Toți greșim și adevărul, pe lângă faptul că e undeva la mijloc, poate îmbrăca multe culori. 🙂
LikeLike
La ce viață social-profesional-personală am, este un miracol că mai scriu chiar și pe blogul meu. Mai am câte o seară în care găsesc, totuși, răgaz.
În rest, în 85% din timpul rămas pentru mine, citesc scriitori și filosofi, nu bloggeri. Blogosfera e pentru socializare 90% și abia 10% pentru schimburi de idei care să mă provoace cu adevărat. De aceea, acord blogurilor doar 10% din timp 🙂 . Mint. Îi acord mai mult decât ar merita. Am venit la tine, atras fiind de titulatura ”psihologul de serviciu”. Nu căutam neapărat psihologie aplicată sau (măcar) teoretică, însă, deocamdată, îți faci încălzirea, observ.
Aștept subiecte de substanță. Blogurile gen ”ce-am mai făcut azi / ce simplist simt, iar voi apreciați sufletul meu mare, cu creier mic / ce frumoasă e grădina mea, am udat-o de nu mai știe de ea ” le evit cu-n ”piei drace” discret atașat gestului.
LikeLike
Total de acord cu tine. Am aceeași problemă cu timpul liber care este puțin înspre deloc. E drept, sunt prea mulți neînțeleși cu suflet mare/creier mic,(mi-a plăcut mult cum ai spus 🙂 ) prea multe “genii” pe metru pătrat 😀
Ideea blogului meu este pur literară. Intru în contact cu diferite tipuri umane în diferite contexte, trăiesc de mulți ani în Canada și observ adaptarea diferită a românilor (și nu doar a lor) pe pământ străin. Nu am reușit să intru pe blogul tău încă (abia aștept să o fac), dar acum sunt în Ro pentru o scurtă perioadă. Voi reuși abia la întoarcerea în țara mea arțariană. 🙂
LikeLike