Azi caut cadouri.
E aproape imposibil să găsești ceva non-chinezesc. Dacă te uiți cu atenție chiar și firmele cele mai firme tot “made in China” au pe etichetă. Și de unde să știu eu ce se mai găsește în Românica? Acum, cu apariția mall-urilor, marile firme și-au extins tentaculele și pe plai românesc. Așa că am toate șansele să găsesc exact același produs și acolo…
Anul acesta nu mai vreau să iau suveniruri. Nici să mai duc, dar nici să mai primesc… Știu, veți zice “Calul de dar nu se caută la dinți”.
De acord, dar am atât de multe, unele în dublu exemplar, că aș putea să-mi deschid propriul magazin cu obiecte de artizanat românești, de la margeluțe mărgelate, ceramică de Horezu, tablouașe, iconițe, căni, cănițe, breloace, ornamente cu România, sau Transilvania…. până la câteva versiuni ale lui Dracula. Fiecare drum în România și fiecare vizită a neamurilor se soldează cu popularele suveniruri menite să-mi potolească dorul de plaiurile mioritice. Când le văd m-apucă plânsul. Nu de dor… de disperare. Nu am nici cui să le dau, pe principiul “Dar din dar se face rai”, nici să le refuz politicos, că aș frânge inimile celor care, cu atât de mult drag mi le oferă.
Sigur că răspunsul e în aceeași manieră: CN-Tower-ul miniatural, polițistul canadian, floarea de trillium, cascada Niagara, rața noastră cea de toate zilele, frunza de arțar mirobolantă, pe care o găsești până și glasată în aur sau argint, steagul canadian aplicat pe orice e posibil și imposibil etc.
Toată lumea are boala magneților și cănilor. Și pe mine mă apucase la un moment dat să iau din fiecare loc vizitat un magnet și o băutură tradițională. Am renuțat la magneți… am rămas la băuturi – le colectez, nu le beau. (Hâc!)
Altă problemă este apariția factorului disturbant. Merg cu lista clară și în minte și în telefon (să nu omit pe nimeni). Dar nu știu cum se face, ca un complot general toate magazinele mă tentează cu lucruri care mi se potrivesc mie. Am ieșit hotărâtă, dar HOTĂRÂTĂ că indiferent ce găsesc, ce minuăție-minunată, indiferent ce “deal”(târg, promoție) irezistibil, incredibil si accesibil imi iese in cale, mie nu imi cumpar nimic. NIMIC!
Azi mă concentrez pe cadouri. CADOURI! Adică pentru alte persoane. Cadourile se oferă și se primesc. Nu e frumos să îți cumperi ție însuți cadou. Nu e nici ziua mea, nici Crăciunul.
Nici dacă găsesc ceva pe gratis AZI nu imi iau nimic. Nu știu cum se face, dar oriunde intru… nimic de Doamne-ajută pentru cei din țară… dar pentru mine….
Eu merg la shopping doar de nevoie… doar dacă imi trebuie ceva. Nu cumpăr niciodată din primul magazin. Nici din al doilea, nici din al treilea. Fac studiu de piață. Oferta e foarte generoasă, așa că trebuie să caut, să compar și abia apoi să hotărăsc. Întotdeauna cea mai bună calitate pentru cel mai bun preț. Nu neg că imi face plăcere acest proces. Dar shoppingul nu e un hobby pentru mine. Nu o să mă găsești niciodată la mall în ziua mea liberă.

Azi am fost la shopping. Am căutat cadouri. Am cumpărat și ceva cadouri și… 😦

Maine merg să caut cadouri. Indiferent ce voi găsi, ce “deal” incredibil, accesibil… nu îmi voi cumpăra nimic. NIMIC! Nu e nici ziua mea, nici Crăciunul. Nu e frumos să îți cumperi ție însuți cadou …