46443967_1_261x203_curatenie-la-domiciliu-dvs-bucuresti[1]

Ok. Joaca s-a terminat. Timp de… curățenie bloggeristică. Ultimele evenimente, precum și oarece aniversări m-au dus la concluzia că trebuie să pun niște puncte pe niște j-uri.
Istoric. Acest minunat, ilustru, mirobolant și preafrumos blog s-a înființat acum șase luni. Fiind un om ocupat în real, nu am dat prea mult credit virtualului înainte și nu prea știam cu ce se mănâncă. Acu’ știu. Big deal, o să spuneți. Și vă dau dreptate.
Concluzia: Cine mă iubește bine, cine nu la fel de bine. Alta mama nu mai face.
Drepturi. Fiecare dintre noi face fix ce vrea pe teritoriul personal, pe care îl amenajează după mintea și creativitatea din dotare. Ne rezervăm dreptul de a menține blogul în coordonatele dorite de noi și de a fi selectivi cu musafirii.
Cine se aseamănă, se adună, cine nu… pagubă-n ciuperci.
Avem firi și temperamente diferite, suntem mai mult sau mai puțin geniali, absolvenți sau nu de facultate/facultăți, premiați sau premianți… Irelevant când e vorba de căsuța noastră virtuală și de caracterul care ne conduce reacțiile.
De gustibus non est disputandum.

Reguli de utilizare
1. Blogul nu e loc de joacă pentru copiii răi, care intră cu ghetele pline de noroi în casă și fac mizerie stricând jucăriile. Casa mea= regulile mele.
De ce? Răspuns la alegere:
a.) De numa b.) De kiki c.) C-așa vor mușchii mei d.) De Petre Ispirescu.
(Aceste variante de răspunsuri se aplică tuturor regulilor de utilizare ale blogului).
2. Pe blog se vorbește civilizat. Nu sunt o puritană și mai închid ochii la câte-un fkldjfhjld mai nedigerabil, dar când limbajul licențios devine deranjant, voi înlocui cu ”beep” cuvintele respective, ori (dacă curățarea va fi imposibilă) voi opri publicarea comentariului/comentariilor pe blog.
Ce, pisici pe băț, până la urmă e blogul meu! 🙂
3. Fără violență! Nu accept jigniri, bătăi, huiduieli, nici la adresa mea, nici a prietenilor din trafic. Nu de alta, dar nu avem cabinet medical. Ofer consultații psihologice doar contra cost (Ce să fac? M-am învățat în capitalism).
Nu doresc să răspund în aceeași manieră și nu o voi face, pentru că nu îmi place circul de doi lei și nu cred în genul acesta de popularizare.
De asemenea consider că atunci când apar jignirile dialogul încetează.
4. Cine nu se joacă cu mine să plece acasă. Blogul este teritoriul meu de joacă și al prietenilor mei. Nu accept să-mi stricați jucăriile, cum nici eu nu le stric pe ale voastre. Nu vă place ceea ce fac?
Nici o supărare, vă spun politicos La revedere.
5. Nu am false pudori, pot să discut despre orice subiect. E posibil/probabil să scriu și despre sex în cadrul blogului, dar cu siguranță va fi într-un limbaj decent și civilizat.
Când comentariile dvs. vizează doar zona sexului, trebuie să vă spun că, în cadrul scriiturii, este doar un detaliu. Cu siguranță blogul meu nu este și nu va fi un blog despre sex.
Sfat:
1.Vă invit la consecvență. Dacă azi mă lăudați, mâine mă dați de pereți, iar poimâine iarăși mă ridicați în slăvi, pentru fix același lucru, e ceva putred în Danemarca. Nu?
2. Suntem la distanță de un click să dăm follow-up sau să ne deconectăm de la pagina dorită ori ne-dorită. Ce atâta agitație? E click de simplu.
Și acum o dilemă existențială:
O fi Ela reală, sau nu? Are vreo relevanță? (eu oricum ies prost, nu? 😀 )
Când mergeți la teatru, vă uitați sub fusta protagonistei să vedeți dacă poartă lenjerie intima? Dacă nu poartă e rău, dacă poartă iarăși e rău, că e roz…
Păi nu ajungem iarăși la celebrul, de-acum, banc românesc, care se termină genial:
”Băi, de ce n-ai șapcă?”

Blogul meu e un loc în care vin cu drag în fiecare răgaz, nu câmp de luptă. Îmi plac provocările, mă ține pixul și imaginația, citesc și scriu în măsura timpului. Îmi sunt dragi cititorii/autori, pe care îi citesc și eu la rândul meu. Iar răutățile sunt răutăți chiar dacă vin cu tichie de emoticon-happy face. Nu ține.
Vă mulțumesc pentru înțelegere!