Felicitări lui Petru! „Copilul” lui a văzut lumina tiparului. 🙂
Petru Racolţa, despre care aţi citit în articolul anterior, a publicat o carte pentru copii. Ii doresc mult, mult succes şi cât mai mulţi copii vrăjiţi de cărţile lui.
O cărticică pentru copii
25 Wednesday Feb 2015
Posted in De prin viață...
Sweet & Salty 
Daca mi-ar fi placut sa scriu pentru a publica carti…as fi scris numai carti pentru copii. Chiar cochetez cu acest gand…Este nevoie de carti “revolutionare” pentru CRESTEREA sanatoasa a copiilor, pentru a nu le “deranja” sufletele.
LikeLiked by 3 people
Ei sunt așa de inocenți… Cred că e minunat să creezi povești pentru ei. 🙂
LikeLiked by 1 person
Din păcate această inocenţă părinţi consideră…că trebuie “educată”. Este crima savarsită din dragostea/prostie.
În plus asistăm la o literatură pentru copii, de o violenţă cutremurătoare. Asta ca să nu mai spun despre filmele de desene animate, adevarate thrillere…
LikeLiked by 1 person
Cu siguranță trebuie selectate cu grijă cărțile și desenele pentru copii. Dar multe programe așa-zis pentru micuți, sunt total contraindicate.
LikeLike
Este o “crimă” continuată…Încă din preventoriul familial începe, este întreţinută de filmele şi literatura pentru copii, în şcoală capătă consistenţă şi în societate se cimentaeză. Din această clipă suntem pe cont propriu. Ori intrăm în turmă şi îngroşăm rândurile celor suferinzi de inconştienţă…ori căutăm să ne regăsim şi să găsim o cale proprie a cunoaşterii de sine. La asta se reduce totul…Pentru unii ciumă, pentru alţii mumă, dar binomul este ASUMAT.
LikeLiked by 1 person
E un pic legea junglei. Pentru că oricât de bine ar fi educat copilul acasă, în momentul în care ajunge în colectivitate trebuie să aibă ”arme” , să se descurce.
LikeLike
Eu susţin că nu trebuie educat copilul…nici “bine”, nici “rău”…El trebuie CRESCUT pentru ceea ce ESTE, nu pentru ceea ce TREBUIE să fie. Vedem că niciodată copilul nu este “destul” de bun pentru lumea noastră nebună…Astfel, acceptând jungla de care strămoşii noştri, în frunte cu noi suntem vinovaţi, copilului, adică PREZENTULUI, nu i se mai da nici o şansă. Junglă este propria noastră invenţie, este în mintea noastră destructurată, alterată la rândul ei de o educaţie iresponsabilă, iar “picul” de care spui …este aceiaşi sămânţă generatoare de atitudini pe care animalele nu le au. Ele trăiesc după legi naturale stricte, ele nu pot greşi…”jungla” lor este firească, a noastră o malformaţie mintală.
Ştiu, este un cerc vicios. Oameni gresit “formati” sunt puşi în situaţia sa aibă copii pe care la rândul lor îi vor forma greşit…Este şi motivul pentru care se perpetuaează o astfel de lume concurenţială, conflictuală, violentă, confuză… Tot ceea ce sustin, este demonstrat de realitatea …ireală in care trăiesc oamenii
LikeLiked by 1 person
Eu totuși cred că, copilul are dreptul la educație. Am exemple de părinți care consideră copilul o religie și îl lasă să facă absolut ce vrea. Copilul nu are discernământ și la un moment dat când ajunge în colectivitate va suferi să afle că nu e singur pe lume și nu i se cuvine totul. Cei șapte ani de-acasă consider că sunt esențiali. Există părinți care rămân repetenți la acest capitol, e drept… dar ceea ce înveți de la părinți, bunici, e foarte important pentru devenirea ta viitoare.
LikeLiked by 1 person
Din nefericire copiii nu au părinţi care să-i merite. Că este astfel se vede după câte rebuturi există. Ce înseamnă cei 7 ani de acasă?! Înseamnă un număr de ani în care copilul este extrem de receptiv şi află informaţii care-l vor condiţiona în viaţă. Dacă cei 7 ani vor fi fost în folosul viitorului adult, lumea noastră ar fi arătat mai bine… dar ceea ce vedem că se petrece, este dezolant şi cu toare acestea covârşitoarea majoritate poate spune că “are” cei 7 ani de acasă… Creşterea unui copil nu înseamnă abandonarea acestuia, sau să fie lăsat de capul sau, atâta timp cât ceea ce vede nu este în spre folosul său. Într-o familie de oameni echilibraţi, IUBITORI, copilul poate fi lăsat de “inima” sa, nu de “capul său”…
Lucrurile sunt extrem de sensibile…într-o lume extrem de violenţă, confuză, dezechilibrată. Educaţia în conditile acestea , este după chipul şi asemănarea lumii. este cercul vicios care se închide…
Parintii si bunicii au capatat aceiasi educatie otravita pe care ai perpetuat-o…În ce rezidă esenţialitatea esducaţiei, dacă lumea noastră este aşa de NEiubitoare?
LikeLike
Mulțumesc mult pentru promoție și gândurile bune! După cum am spus, aștept solicitări din oricare colț al lumii pentru a expedia gratuit câte un exemplar al povestirii.
LikeLike
Cu tot dragul 😀
LikeLike
felicitări petru! fiecare carte care se naşte este o bucurie!
LikeLiked by 1 person
E minunat. Ce bucurie trebuie să fie când îți vezi numele pe o carte. 🙂
LikeLike