Discutabil. Să zicem că sună ceasul ca de obicei… Plouă. Ai face orice pentru încă cinci minute de somn… Închizi ochii doar o secundă… te trezești ca arsă cincisprezece minute mai târziu. Ufff, ce târziu e… Te îmbraci repede, ieși din casă, chemi liftul, Îți controlezi telefonul. Oh!… Ai uitat complet! Trebuie să ridici comanda de tort pentru Nancy, colega ta (te-ai oferit ca o fraieră). Au trecut deja cinci minute și nici unul dintre cele trei lifturi… Apeși enervată butonul, deși știi că nu ajută. În sfârșit… Înăuntru Mike și labradorul lui. Nu-ți place nici câinele, nici stăpânul. Iubești câinii, excepție labradorul lui Mike. Se spune că după o vreme câinii seamănă cu stăpânii. Așa este. Mike îți zâmbește libidinos, arătându-și dantura neîngrijită… îți spune ceva ce ar semăna cu „Bună dimineața!” (ce-o fi bun la dimineața aceasta???) iar ochii i se plimbă alene pe bluza și fusta ta… Ufff. Chiar nu-și dă seama că-l vezi? Gross! Te întorci cu spatele, dar știi că el se bucură în continuare de priveliște.
Nu intri pe autostradă, trebuie să treci pe la plazza unde e comandat tortul. Ajungi. Cobori din mașină. Vântul îți întoarce pe dos umbrela. Te udă o rafală de ploaie. Brrrrrr! Ți-e frig. Trece o mașină prea aproape și te stropește din belșug. Te uiți pe stradă. E singura baltă aflată în raza ta vizuală, cea de lângă tine.
Ai nevoie de un cart de cumpărături, pentru tort. Aici este unul dintre puținele locuri unde trebuie să introduci fisă pentru cart. Te uiți în portmoneu. Nu ai nici o monedă de 25 de cenți. Vezi un coș rătăcit. Ești salvată! Când să-l iei, observi o mână ridată, care se strecoară și-l trage fix din fața ta. Ți-l freacă de picioare și-ți rupe ciorapii. Te întorci furioasă, dar vezi o bunicuță senină cu o privire ghidușă de „1-0 pentru mine!”
Ce să mai zici?
Intri în primul magazin cu haine și-ți scoți ciorapii într-o cabină de probă. Te uiți în oglindă și-ți vine să plângi. Realizezi că ai pe tine fusta aceea la care trebuie neapărat să porți ciorapi, altfel se mulează prea tare.

În fine, ai luat tortul, acum trebuie să-l pui în mașină. Te plouă cu umbrelă cu tot. Câțiva stropi au ajuns și pe cutia de carton. Nu-ți ajung două mâini, oricât ar fi de dibace… umbrela, cutia mare de carton și cheile de la mașină. Un bărbat sare politicos în ajutor. Glumește cu tine despre vreme. Îți deschide ușa, așază cu dexteritate tortul în mașină. Are ochi calzi și un zâmbet larg care-i descoperă dinții foarte albi. Îți ține umbrela. Intri în mașină. El stă în ploaie. Stropii i se rătăcesc prin părul des. Închide umbrela și ți-o întinde „By the way, I’m Justin, if you…. ”
Zâmbești și tu. Nu-i spui nimic. Închizi ușa și pornești lăsând propoziția lui în aer și pe „by the way Justin” în ploaie. Te pufnește râsul. Și râzi în nas dimineții nesuferite.
Nu există zi proastă. Toate zilele care conțin și-o dimineață sunt bune. Ratezi exit-ul, dar râzi și-ți spui că intră la categoria „să ne cunoaștem orașul”. Ajungi la serviciu. Dai nas în nas cu șeful. Se uită la tine peste ochelari. Îi zâmbești larg, combinație de cute și I don’t care. Derutat, îți răspunde-n oglindă, zâmbește și găsește el singur scuze pentru tine: „Traficul. Nu-i așa?” Dai din cap afirmativ și fugi. Ești așteptată.

Zi frumoasă! E ziua lui Nancy, draga și buna ta prietenă. Nancy sensibilă și devotată, prezentă în viața ta pe furtună sau soare… Nancy, cu care râzi până la lacrimi…
Nancy frumoasă și deșteaptă, nu neapărat cel mai devreme acasă, că așa-i în tenis. 🙂 Nancy, directă și sinceră. Nancy cu alură de sportivă, ochi albaștri, mirați și zâmbet relaxat… Nancy atât de iubită….
Nancy, convinsă în acest moment că toată lumea a uitat de ziua ei.
La mulți și frumoși ani, Nancy! La cât mai mult fun! xoxo