Un domn (n-aș vrea să-i dau numele pentru că nu merită publicitate – dar la cerere expresă și curiozitate nestăvilită o voi face) a scris mesajul de mai jos. Am simțit nevoia să răspund. Românca și ardeleanca din mine s-au revoltat, pentru că nu e singurul exemplar care gândește astfel.
„Locuiesc in Canada de cca. 10 ani..GTA…Anterior am locuit in Bucuresti,oras in care m-am si nascut acum cca 57 de ani in urma…Am plecat din Romania in principal din considerente social emotionale, obosit si scarbit de cei aflati la putere care dupa cca 50 de ani de comunism si alti ani multi de asa zisa democratie comunisto-securista-manelistasi de dupa 90′,care imi distrugeau si farama de viata sociala pe care o mai aveam de trait dar mai ales viitorul copilului meu ( astazi manager general intr-o firma de real estate in Ottawa..)…In Romania aveam ura pe cei care furau tara si distrugeau vietile oamenilor de rand mai ales viitorul celor tineri…Dar nu aveam nici un sentiment advers asupra indivizilor de rand,Romani aflati in ori-si-ce colt al tarii…fie ca era Ardelean, Moldovean sau Oltean ….Comunicarea cu Romanii din tara mi s-a parut oarecum echilibrata intre oameni chiar daca erau in general afectati toti de saracie si lupta ptr. supravietuire zilnica…Venit aici in Canada insa am descoperit ca cei mai nenorociti locuitori al acestei tari Canada sunt Romanii…Aici toti au suferit transformari artificiale datorita nivelului social mai ridicat…In loc sa devina mai buni si mai generosi Romanii din Canada au devenit mai egoisti,mai lacomi,mincinosi,excroci si in final infatuati dupa ce si-au facut si ei un rost (casa masini,mic business etc…) Prefer intotdeauna sa am relatii de afaceri,sau sociale cu altre nationalitati de pe aici fie ei indieni,filipinezi .nepalezi,Bosniaci etc. decat cu Romani…Numai cand aud vorbindu-se in limba Romana dupa prima secunda de curiozitate auditiva intorc capul ca sa nu se stie ca inteleg limba Romana…Numai vorbesc cand am gandesc la reuniunile bisericesti sau asa zisele petreceri campenesti unde vin gertoii de tarani etalandu-si ,,limuzinele” mai ales Ardeleni care fac intotdeauna lobby impotriva celorlalti conationali…Tipandu-si in gura mare originile de ,,sange albastru ardelenesc indeajuns ca sa-i marginalizeze pe ceilalti…Cat despre organizarile de spectacole cu asa zisi artisti rasuflati scosi de la naftalina,rejetati in tara si reactivati in Canada care-si afiseaza patriotismul ieftin laudand diaspora ptr. un pumn de dolari mi-e scarba oricum…!…Astept injuraturile…
Domnule, nu am nici o intenție să vă înjur. Inițial am vrut să vă ignor, așa cum meritați, dar cei care citesc rândurile dvs. trebuie să înțeleagă un lucru: comunitățile de români sunt foarte mari în orașele canadiene, GTA (zona Toronto) în special (probabil că și în alte țări, dar eu cunosc doar această realitate), iar cei care gândesc ca dvs. sunt foarte puțini. Am să vă răspund punctual:
Locuiesc în Canada, tot în zona GTA de mai mult de zece ani, deci aș fi avut mai mult timp la dispoziție decât dvs. să uit limba noastră românească. Surpriză!!!! O vorbesc bine și corect în ciuda „bruiajului” englez la care sunt supusă zilnic multe ore, așa că știu printre altele că ardelean, moldovean… român se scriu cu literă mică. Nu stâlcesc și nu amestec limbile pentru că nu îmi place ghiveciul lingvistic. Probabil că ori ați lipsit de la orele de limba română, pentru că punctuația și numărul i-ilor vă cam fug din peisaj (ooops!), ori v-ați grăbit să uitați limba maternă și ați început cu regulile gramaticale. Nu găsesc o altă explicație pentru că în doar zece ani e cam greu să le zăpăcești. Domnule, aveți cel puțin două motive puternice pentru a mă include în lista urii dvs.
1. Eu fac parte dintre românii mândri de proveniența lor și îndrăznesc să cred că persoanele cu care intru mai mult, sau mai puțin în contact au o părere bună despre țara noastră superbă și datorită mie. Da, domnule, eu sunt printre aceia care te fac să întorci capul, când auzi vorbind românește. Știi de ce? Pentru că vorbesc românește cu românii mei. Și eu când aud românește întorc capul, dar în direcția de unde vine „curiozitatea auditivă”, zâmbesc și salut. Și știți ce se întâmplă, domnule? De obicei primesc același zâmbet și o vorbă bună. Sigur că mai ești și dumneata, domnule, excepția care întărește regula, neghina… care răspunzi acru printre dinți, ca și cum te-aș fi prins făcând o faptă rușinoasă (vorbeai românește)… și treci repede, uitându-te urât. Te las în plata Domnului, domnule, și mă bucur că sunt puțini ca tine. Și-mi provoci milă, domnule, pentru că multă ură îți populează sufletul. Eu am dublă cetățenie, domnule. Două locuri în lumea acesta poartă numele de acasă și mă simt dublu norocoasă, domnule. Dar esența mea e românească, domnule, pentru că acolo m-a sădit Dumnezeu. Trăiesc aici domnule, dar tot româncă sunt, iar a mă dezice de neamul meu e ca și cum mi-aș uita părinții. Dacă soarta, voința, întâmplarea ne-a făcut să trăim în altă țară decât cea în care am venit pe lume, nu înseamnă că am primit vreun tilu nobiliar, nu înseamnă că suntem superiori, ori inferiori celor de acasă. Iar dacă în țară ați fost acru și frustrat, cu siguranță că v-ați adus în bagaje aceste trăsături și aici. Caracterul omului nu se schimbă indiferent de locul în care trăiește, iar tipologia umană e plictisitor de repetitivă, domnule. Nu sunteți singurul care-și neagă rasa, domnule. Fiecare pădure are… de toate.
2. Da, domnule. Nu doar că sunt româncă, dar îmi permit să fiu și ardeleancă. Aș spune mai multe domnule, dar „sângele albastru ardelenesc” și educația primită mă fac să mă opresc aici.
Domnule, există și varianta dvs. în oglindă. Nici aceea nu e bună, domnule. E cel care-l disprețuiește pe cel plecat și se bate cu cărămida în piept că-i român, negând că-n alte zări și țări ar mai fi valori sau frumuseți.
Mugur said:
N-am să înțeleg o astfel de încrâncenare! Am și eu rude plecate acum mulți ani, nu în Canada, ci în USA. Nu au uitat limba, nu au uitat gramatica, nu au uitat că sunt români. Nepoții lor, născuți pe acele meleaguri, au învățat și ei limba noastră, căci în casă se vorbește și românește, dar și englezește, căci unele familii au devenit mixte. Mă bucur să pot schimba câteva cuvinte în limba mea, cu neamurile adoptate peste ocean.
Ai spus despre pădure. Eu aș fura din versurile lui Adrian Păunescu doar
“Pe pământ avem de toate,
……………………………..
Și noroi, și stele!”
LikeLiked by 3 people
sweet & salty said:
Cred că e o realitate a românului care trăiește în afara țării. Întâmplarea face că eu cunosc această realitate. Iar indivizi ca cel care a intervenit cu comentariul lui nu pentru a spune ceva, ci doar pentru a-și împroșca conaționalii sunt și în alte „păduri”. E tipul nemulțumitului. Sunt convinsă că nici despre canadieni nu are o părere bună dacă-i luat la bani mărunți. 😀
LikeLike
calinakimu said:
Sper ca intervenţia mea să nu aibă efectul chiloţilor în …?! De ce spun asta?! Deoarece ambele poziţii sunt ireconciliabile, sunt partizane, nu lasă loc dialogului, colaborării.
Aici nu este vorba de a gândi la „rece”, este vorba de a gândi cu mintea/INIMĂ din dotare, de a ne folosi de substanţa COMUNĂ.
Să analizăm…Domnul cu pricina îşi spune of-ul. Cred că este sincer, nu văd de ce n-ar fi?! Eu nu am fost în Canada, dar am „auzit”, mai nou se spune…pe surse…că românii din diasporă sunt dezbinaţi, că orgoliul prevalează, că frustrările inrup, iar acestea generează „victime colaterale”. Aceste victime vor fi dintre cei care şi-au stăpânit frustrările, şi-au armonizat trăirile, care nu defulează. Şi totuşi, când sunt provocaţi reacţionează.
Pe de altă parte „ardelenii”, cei care s-au bucurat de stăpânirea austro-ungară, se consideră superiori regăţenilor, Bucureştenilor, Miticilor…Poate că este aşa…dar ce vină au Bucureştenii că otomanii au stat cca. 300 de ani pe acolo şi şi-au făcut de cap?! Ce vină au că în Bucureşti au venit din mai toate colţurile ţării cei pusi pe căpătuială?! Mai ales că nu TOŢI Bucureştenii sînt Mitici şi nu TOŢI ardelenii au sânge „albastru”…
Da, sunt gherţoi şi de o parte şi de cealaltă. Va trebui însă să nu generalizăm, chiar dacă gherţoii sunt majoritari.
Noi ROMÂNII ar trebui să ne înţelegem soarta comună, cele ce s-au petrecut cu noi , traumatismele prin care am trecut, traumatisme care nu dispar cu una cu două…Acestea ar trebui să ne APROPIE, nu să ne despartă.Unde este compasiunea, bucuria de a ne regăsi la mii de km. de ţară, aceea de a ne aminti de ce a fost bun acolo, de tradiţii, de minunata noastră ţară, care în ciuda faptului că se află la răscruce de vânturi, încă a rămas frumoasă, încă mai aşteaptă ca oamenii de ispravă să formeze o comunitate care să-şi împărtăşească valorile…
Repet…gherţoii, politicienii hulpavi şi trădători, oamenii treumatizati psihic şi material, aflaţi sub presiunea necesităţilor vieţii de zi cu zi, nu dispar de la sine, încă sunt în plină expansiune. Dar asta nu ne dă dreptul nici să generalizăm, dar nici să edulcorăm realitatea. Aceată REALITATE trebuie înţeleasă, conştientizată şi transformată…începând cu NOI ÎNŞINE.
LikeLiked by 2 people
sweet & salty said:
Eu iubesc omul, omul bun și deschis la minte, fără să privesc ce culoare are, sau ce limbă vorbește. Cel mai ușor pe lumea asta e să te plângi și să jignești, să arunci cu noroi, să dai vina pe alții pentru nereușitele și frustrările tale. „Domnul” cu pricina (cunosc genul, nu e singular) împroașcă toți românii la grămadă, punând top de listă pe ardeleni. Nu are flexibilitate, nici urechi să audă, nici minte să priceapă. Indiferent de încărcătura istorică a provinciei din care vii, indiferent de amăreala experiențelor personale, a pedepsi pe toată lumea e mult prea egoist. Viața românilor din diasporă nu e ușoară, sunt mulți care pun umărul și construiesc pentru românii lor. Iar dacă aici avem azi micuțe Românii este pentru că au fost și sunt români inimoși care le-au construit.
Să stai pe margine și să scuipi? Nu. Îmi pare rău dar nu pot fi de acord.
LikeLiked by 2 people
calinakimu said:
Nu trebuie sa fi de acord…trebuie sa accepti faptul ca nu suntem la fel…Daca domnul cu pricina este astfel, probabil ca are motivele lui(?!), el trebuie inteles. Mai important este sa-i intelegem pe altii, decat sa ne facem intelesim altfel conflictele sunt inevitabile. faptuc ca omenirea este egoista, ca acest egoism se afla in proportii diferite de la individ la individ, este o realitate de la care trebuie tinut cont.Repet, pe susrse se vorbeste ca dintre toti emigrantii… romanii sunt cei mai deybinati si cum nimic nu este intamplator…
Sunt convins ca DACA a vtrea cu adevarat, sunt mai multe argumente ce ne leaga, decat cele ce ne separa. Da…Unii stau pe margine si scuipa, altii sparg seminte, altii pun osul, altii isi defuleaza frustrarile…si totusu trebuie sa ne acceptam, sa ne armonizam, sa compasionam. Cred ca oamenii frustrati au cea mai mare nevoie de a fi intelesi, acceptati, armonizati. Desigur, PARE mai usor sa ne intoarcem spatele unii altora, sa ne regasim doar in cei de o seama cu noi…Asta insa nu ne face si nu ii face mai buni pe semenii nostri. Oamenii trebuie priviti dincolo de vorbe, dincolo de aparente…Sunt sigur ca este in putinta noastra, iar in a ta…dincolo de orice indoiala.
LikeLiked by 2 people
sweet & salty said:
Sigur că nu suntem la fel. E frumos, e minunat să fim diferiți, altfel viața ar fi o plictiseală robotică. Dar răutatea și prostia asociate sunt exact ca un măr putred între altele sănătoase. Spui că pe surse se spune. Eu nu știu de pe surse, ci din experiență directă. Am făcut parte dintr-o asociație care organiza/ajuta românii să se integreze. Nu eu sau noi care ne păstrăm drapelul pe piept chiar dacă uneori e zdrențuit întoarcem spatele, ci indivizi ca domnul „Jon”, fost Ion probabil și cu siguranță mitic, mare mitic. Poate că-n alte țări experiența din diasporă e diferită, dar aici se ajunge greu și sita a fost extrem de deasă. Românul are nume bun pentru că, conaționalii noștri cu dublu r nu au ajuns să spurce locul. Sigur că sunt și uscături, e inevitabil, dar crede-mă că ai de ce să fii mândru aici că ești român. Nu există instituție unde să nu lucreze cel puțin un român. Nu e ușor, dar omul sfințește locul. Sunt sigură că „domnul”cu pricina a fost ajutat la început de românii de aici, că așa se face. Când auzim printre prieteni că e o nouă familie de emigranți, dăm sfoară-n țară și fiecare ajută cu un pat, o masă, un televizor și ce are nevoie. Pentru că începutul nu e ușor.
E în putința noastră, a mea, să ajutăm. Și o facem din toată inima. Ca omul/domn să ne ofere șansa, să accepte acest ajutor. Dar când „domnia sa” se uită de sus și ne strivește sub talpa papucului chinezesc, ne sufocă, ne distruge. Dacă ar fi mulți ca el, am fi o nulitate, o mare de nulități fără identitate, cu o mândrie de carton și-un steag strâmb c-o frunză veștedă de arțar.
LikeLiked by 1 person
calinakimu said:
Nu vreau şi nu am nici un motiv să te contrazic. Sunt sigur de bunele tale intenţii de faptul că Românii, cu sau fără steag pe piept, fac cinste României. Că la suprafaţă au ieşit multe gunoaie, că în ape tulburi s-au strecurat tot felul de “răpitori”, nu am nici o îndoială. Cei care au plecat in Canada şi nu numai acolo, mulţi sunt oameni de toata isprava Chiar eu am o cunoştinţă care lucrează la o firma de prestigiu din Canada, care este foarte apreciat. Nu cei „buni” sunt problema, nu ei trebuie ajutaţi. „Domnul” cu pricina are SIGUR nevoie de ajutor, de înţelegere…TOCMAI pentru că nu conştientizează, că este frustrat, că îşi defulează înăcreală generând resentimente. Eu vorbesc despre nevoia de ÎNŢELEGERE. Este uşor să fie „expediat” la coş un om care păstrează la rândul sau resentimente, frustrări care îl dau de gol, îl vulnerabilizează… Nu cei buni, cei înţelegători, cei armonici, cei cu care rezonam au nevoie de înţelegere. Crede-mă…efortul merită. Vei vedea că nici nu este vorba de efort, este pură COMPASIUNE.
De multe ori mi s-a spus… de ce mă „bag” unde nu-mi fierbe oala…Mie îmi clocoteşte oala tot timpul…deoarece ştiu că SUNTEM cu TOŢII în aceiaşi oală, dincolo de orice discriminări…de limba, de culoare, de religie, de cultură…
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Suntem, chiar dacă ne credem pe capacul oalei 😀
Știi cum e: dragoste cu sila nu se poate, aici a se citi „ajutor”.
Steagul pe piept e metaforic, e tatuajul care nu se vede pe pielea fiecărui român. Să nu crezi că sunt exagerată cu românismul meu. Suntem și noi ca și alții cu bubele noastre în cap, iar eu am prieteni și români și de alte feluri. Nu fac discriminare și întâmplarea face că cei mai buni prieteni sunt canadieni. Dar nu a fost o alegere pe criterii rasiale, ci sufletești și de circumstanță. Dar ar putea fi la fel de bine români sau ruși sau nemți… Nu asta contează. Compătimesc acest gen de om, cu atât mai mult că știu că-și poartă cu el tot timpul bagajul acesta amar. Îl compătimesc pentru că ura lui e mai puternică decât dragostea mea, iar scutul pe care-l poartă e ermetic închis la toate bunele intenții care ar putea veni din exterior.
LikeLike
calinakimu said:
Gandesti logic, este articulat tot ce spui… dar mie mi-ar “place” sa gandesti…paradoxal (?!). Sunt sigur ca ma intelegi…
Si inca ceva…eu nu cred in scuturi anti-iubire perfect inchise…invulnerabile la insasi natura noastra substantiala, comuna.
LikeLiked by 2 people
sweet & salty said:
Poate că există fisuri în scut, dar riști să te tai în ele căutând.
Da, te înțeleg. Se leagă cu o discuție de-a noastră mai veche… libertatea… da. Să nu-ți încorsetezi gândirea de logică, să folosești inima, intuiția pentru că așa pătrunzi mai bine adevărul. 🙂
LikeLiked by 1 person
calinakimu said:
Corect…asa este.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
🙂
LikeLike
Drugwash said:
Şi într-un caz şi în celălalt perspectivele sînt pur personale şi este foarte posibil şi foarte probabil ca ele să coexiste şi să poarte fiecare doza sa de realism care să nu o nege pe a celuilalt. Există grupuri/comunităţi care nu se intersectează decît ocazional şi care poate nu au cunoştinţă unele de altele, de aceea un punct de vedere exprimat din viziunea uneia dintre comunităţi ar putea apărea complet diferit de cel al alteia. După cum spunea şi Mugur: “pe pămînt avem de toate”. Dar ştii ce se întîmplă cînd bagi băţul şi scormoneşti în grămăjoara cu moţ… 😉
LikeLiked by 2 people
sweet & salty said:
Indivizi de genul acesta nu sunt adunați în grupuri. Stau și fierb de răutatea la margine. Nu suntem perfecți ca români, recunosc. Avem tarele noastre, avem moștenirea noastră genetică și spirituală. Dar nici de doi bani nu suntem. Nu avem de ce să stăm cu ochii în jos în fața nimănui.
LikeLiked by 1 person
Drugwash said:
Fiecare cu experienţa proprie. Nu dezvolt aici şi acum fiindcă n-am loc şi ar rămîne incomplet şi neînţeles.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Așa este. Suntem suma experiențelor noastre. 😀
LikeLiked by 1 person
Drugwash said:
Educaţia ar trebui să facă… diferenţa. 😉
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Să știi că am întâlnit oameni cu două clase (poate exagerez) de o demnitate rară și o inteligență nativă peste medie, de bun simț nu mai vorbesc. Dar la antipod am întâlnit și personaje cu două facultăți de-un calicism și-o răutate rudă cu prostia, și-o limitare absurdă. Educația nu-ți schimbă nici caracterul nici sufletul. Știi? E o vorbă: a fi domn e-o întâmplare, a fi om e lucru mare. Eu cred că se potrivește ecuația Ionului din povestea noastră, care aici ajuns și-a pus clopoței și-a înnobilat i-ul în j.
LikeLiked by 1 person
Drugwash said:
Am zis ‘educaţie’, nu ‘şcolarizare’. 😉
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
A! Te refereai doar la școala vieții, rupând școala-școală din context? Eu zic că omul deschis la minte învață de peste tot, din viață, de la alții, din școală… așa cum un burete uscat acumulează apa. Pe când ăl de-i născut prost și are ochelari de cal face rost de-o diplomă, două trei și se urcă pe un scăunel uitându-se de sus la cei din jur. Și de pe scăunelul lui scuipă des și iute. Caracterul e ca timbru bine lipit pe scrisoare. Omul respectiv spunea că are 57 de ani. Păi dacă până acum nu s-a educat…
Sunt mulți români care nu-s tocmai bucuroși că i-a adus barza în țara lui Creangă și Eminescu. Dar lasă loc de dialog, au o oarecare flexibilitate, nu țin verdictul și parafa-n buzunar.
Nu sunt de acord că dacă ești român ești „nenorocit”, iar dacă ești din altă nație ești obligatoriu minunat. Sunt de toate, vorba lui Mugur, în fiecare nație. Iar dacă nu-ți plac românii… foarte bine. Schimbi canalul de la telecomandă. Nu te duci în mijlocul lor să îi înjuri.
LikeLiked by 1 person
Drugwash said:
Cu vîrsta vezi multe şi mărunte. Am trăit s-o spun şi pe-asta! 😀 În rest, destul de curînd n-o să mai conteaze ce naţie eşti fiindcă nu vor mai fi naţii, graniţe, diverse… Aplatizarea diferenţelor de ORICE fel este tendinţa NWO şi se aplică masiv. Dar aici deja intrăm în cu totul altă discuţie.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
🙂
LikeLike
Allexyanna said:
“Caracterul omului nu se schimbă indiferent de locul în care trăiește, iar tipologia umană e plictisitor de repetitivă…” Bine conturat.
Pe curând!
LikeLiked by 2 people
sweet & salty said:
Mulțumesc. 🙂
LikeLiked by 1 person
cristina said:
Eu sunt olteancă și sunt de acord cu tot ceea ai scris. Nu poți să uiți primul acasă, dacă vreun ardelean te-a supărat, nu pune ștampilă pe toți! Oriunde te duci, rămâi român! Este în sânge, nu este un exercițiu, nu o povară, poate nici o mândrie pentru unii, dar înainte de orice ești român!
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Exact. ȘI porți amprenta aceasta. Nu poți generaliza și băga în aceeași oală pe toți. 🙂
LikeLike
adelinailiescu said:
Asa au unii ideea ca daca scuipa tot ce-i romanesc si se leapada de origini capata deodata o aura de occidentali rafinati! Pe dracu! Astora le pute tot, cred ca sunt prea buni si tara asta nu-i mai merita, nu stiu cum sa se spele pe maini de tot ce le aminteste de Romania. O frunza rupta dintr-un copac e tot frunza-n vant chiar daca-i de stejar, de plop sau de artar. Si daca urasti ceea ce ai ai fost nu inseamna ca o sa fi iubit pentru ceea ce crezi ca vei deveni…
Poate ca nu-i cea mai mare mandrie din lume sa fii roman dar macar se cheama ca esti ceva, nu unul atarnat de neant.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
M-ai uns la suflet cu ceea ce ai spus. Genul acesta nu se acomodează nicăieri. Scuipă mitraliat tot ce se află în jurul lor. Iar dacă se mușcă din greșeală de limbă ajung la Urgență… 😀
LikeLike
Renata Carageani said:
MIe-mi place la nebunie tipul ăsta! Ador genul! Înțeleg din scrisele domniei sale că absolut toți românii plecați din România și stabiliți pe alte mealeguri sunt niște lepre. Lepre mai ardelene, mai regățene, mai vrâncene, dar lepre. Băi, toți! Noroc cu el – excepția care confirmă regula. Omul născut acum CIRCA 57 de ani. E prima oară când aud formularea asta: m-am născut acum circa x ani. Știu că, matematic, are dreptate, sunt niște luni plus-minus. Dar semantic, e ca și cum ai zice că nu știi excat când te-ai născut. 🙂
M-am mai ales cu ceva bun de pe urma acestui post și comentariilor. Am priceput că nickul calinakimu aparține unui bărbat. Credeam că e femeie. Și, misogină fiind eu, îi iertam multe, că sunt destul de înțelegătoare în situația mea de femeie misogină cu semenele ei. Și m-a emoționat domnul călina kimu cu nespusa-i înțelegere față de oameni și problemele lor atât de diverse. Firește, până la avort! 🙂 Știe el la ce mă refer.
LikeLiked by 2 people
sweet & salty said:
Ha, ha, ha! Ai pus punctul pe j. J de Jon că așa se numește „domnul” nu pe i de la Ion.
Trebuie să recunosc că în lungul chestionar de la ambasadă se află și întrebarea dacă ești lepră. Dacă spui nu, ești păstrat în țară. Doar celor cu răspunsuri afirmative li se aprobă plecarea. Dacă ești lepră ardeleană îți cresc cca 50% șansele. 😀 😀 😀
LikeLike
ovi said:
mai bine il ignorai… zic eu…
nu merita atentie…
eu… ador sa citesc in limba romana… si sa scriu… chiar daca inversez literele in cuvinte… sau omit altele sau pun altele in plus… (deh… farmec personal…) si sa dialoghez in limba materna imi place…
daca nu mi-ar fi placut… as fi facut un blog in limba engleza… ca tot ma distrez zilnic cu ea…
LikeLiked by 1 person
ovi said:
aaa… si inca ceva… pentru cei ce doresc o afacere de succes… pot recomanda… si ajuta in domeniu… dar o voi face numai in limba romana… sic… (evident cu cei ce vorbesc romana si nu se rusineaza de ea…)
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Ai dreptate. L-am ignorat câteva ore, dar Dl. Jon e doar un exemplar din categoria respectivă. El e individul-răspândac care spurcă românii de peste graniță. Nu spun că e roz în diasporă, dar nu-i nici griul verzui al mucegaiului împrăștiat de indivizi de teapa lui. Firește că „ne distrăm” cu engleza zilnic și e foarte bine, pentru că e alegerea noastră să trăim aici și e firesc să vorbim limba țării în care trăim. Cu cât o vorbim mai bine, cu atât suntem mai eficienți și avem acces la joburi mai bune. Dar asta nu înseamnă că ne aruncăm limba maternă la gunoi. 🙂
LikeLike
Erwin Lucian Bureriu said:
Corcitură de Banat, asta sunt, român, german, maghiar etc. În San Francisco sau Los Angeles nu văd, har domnului, bucureșteni, români în general. Noi, timișorenii om fi mai cosmopoliți și de aceea mai înjurați de domnii din Est, care ne-au invadat după Primul Război Mondial. Asta nu înseamnă că detest românismul, limba română. Multiculturalitatea este de preferat însă naționalismului deșănțat, provincial.
LikeLiked by 2 people
sweet & salty said:
Așa cum spuneam înainte (scuze că mă repet) mie îmi plac oamenii buni, oamenii frumoși sufletește indiferent de ce limbă vorbesc sau ce culoare au. 🙂
LikeLiked by 1 person
racoltapetru6 said:
Nădăjduiesc ca domnul în cauză să-ți citească rândurile, deși, după felul în care gândește, mă îndoiesc să fie interesat de părerile altor români. Doar că aș fi curios să-i cunosc reacția la pertinenta ta opinie.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Domnul în cauză mi-a citit cu siguranță răspunsul cu pricina, dar e genul „mușcă și fugi”. Firesc și normal pentru cineva care nu ar fi interesat de părerile, limba, gândirea românească, ar fi fost să nu fie pe blogul acela la subiectul acela.
Eu nu am scris pentru el, ci pentru cei care l-ar citi și ar gândi că acesta e punctul de vedere al celor care trăiesc aici. Din păcate sunt și români de teapa lui și otrăvesc cu succes în jurul lor povestind cu poftă cât de „nenorociți” sunt compatrioții lor.
LikeLike
Mél@nie said:
super post… 🙂
* * *
@”Nu doar că sunt româncă, dar îmi permit să fiu și ardeleancă.” – yesss!!! aceasta afirmatie mi-a mers direct la… pipota!!! ❤
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Sunt convinsă că gândești ca mine. Noi ne bucurăm de ambele variante (țara de proveniență și cea adoptivă). Una nu o exclude pe cealaltă, dimpotrivă, o completează. Eu așa simt. 🙂
LikeLiked by 1 person
Mél@nie said:
yep, same here, Sava dear… 😉
LikeLiked by 1 person
Alex said:
Nu e nevoie de atâta supărare, chiar dacă punctul său de vedere este mai greu de digerat. Spun asta, pentru că am mai auzit şi alţi conaţionali, ofuscaţi din cauza unora “de-ai noştri” care nu fac cinste numelui de român. Şi sunt destui dintre aceia care sunt atât de necivilizaţi şi care se dedau la fapte reprobabile. Normal că nu te simţi bine când eşti pus “în aceeaşi oală” cu acei nemernici. Fratele meu, care a stat mulţi ani în Spania, îmi spunea că se necăjea foarte tare când unii spanioli îl jigneau, atunci când spunea că este român, pentru că unii nemernici îşi făcuseră de cap pe acolo. Binenţeles că trebuie să fim mândri de neamul nostru, de limba noastră, de ideintitatea pe care o avem şi cu care vom merge până la capăt. Şi să le arătăm şi celorlalţi care sunt adevăratele calităţi ale românilor şi meritele lor.
Sănătate şi numai bine! 🙂
LikeLike
sweet & salty said:
Supărarea e pentru categoria respectivă, nu pentru individul în sine. Situația în Ca și State e destul de diferită față de Europa. Aici s-a ajuns (cel puțin până acum) mult mai greu și colorații noștri compatrioți nu au apucat să ne ajusteze numele dându-și în petic la superlativ. Românul e respectat, e muncitor și bine văzut și primit de angajatorul canadian, de vecinul canadian etc. Jon, sau cum l-o fi chemând e reprezentantul unui segment mic și acru, suficient cât să strice gustul întregului, iar postarea am scris-o pentru a-mi argumenta un punct de vedere, în nici un caz pentru a intra în vreun fel de dialog. Avem mult mai multe argumente pro decât contra și până la urmă nimeni nu e perfect. Iar eu îmi iubesc limba și țara. Iar sentimentele mele pentru România nu intră în conflict cu cele pentru țara adoptivă.
Numai bine și vouă, un week-end minunat cu micuța voastră! 🙂
LikeLike
Pingback: Recomandări (5) | Illusion
De ce nu? said:
Eu cred ca ceva necurat tot se intampla prin Canada aia de acolo. 🙂
Am un prieten foarte bun, care e in Canada de vreo 19 ani. Cred ca s-a adaptat foarte bine, insa eu nu mai discut nimic cu el de cativa ani, pentru ca oricare ar fi subiectul discutiei, el revine mereu la idei de genul “voi, romanii sunteti tigani, hoti, pe cand noi, canadienii, suntem civilizati etc. Aici e civilizatie, aici e altfel, la voi e mizerie, coruptie etc.”
Cred ca ideile astea sunt manifestarea unui complex de superioritate, un stimulent pentru orgoliul sau, care il ajuta sa aiba o parere mai buna despre el insusi, prin asocierea cu ceva considerat superior. Ceea ce inseamna ca de fapt, undeva in interiorul sau, are complexe de inferioritate, de vreme ce simte nevoia sa le combata cu ajutorul complexelor de superioritate. Mie, dupa ce-mi trece furia, mi se face mila.
Intre prietenul meu (care e un om de zahar, de altfel), cu care nu mai am subiecte comune si domnul din articolul tau cred ca exista o asemanare. Chiar si mandria faptului ca fiul sau a ajuns un exagerat de mare manager, arata necesitatea de a-si creste valoarea in proprii sai ochi.
Si trebuie sa-i dau dreptate domnului respectiv. Eu “intorc capul” cand il aud vorbind pe prietenul meu. Dar daca sunt multi ca ei doi in Canada, cum sa nu intorci capul cand auzi vorbind romaneste? 🙂 🙂
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Nuuuuu. Majoritatea sunt oameni faini (așa ca mine 😀 ) Glumesc.
Nu e așa. Fie vorba între noi „titlul nobiliar” al fiului nu e cine știe ce, că aici și la vânzători, de exemplu, li se spune sale associate. Știi tu, chestie de aceeași Mărie, cu altă pălărie, dar n-am vrut să intru în subiectul cu pricină că… nah. Te rog nu generaliza cu „Canada aia”. Bine?
E ca la repartiție. Eu sunt repartizată să trăiesc aici, cu bune, cu rele, cu avantaje și dezavantaje. Iar dacă, Caragiale ar fi cunoscut specimene precum „domnul” respectiv și prietenul tău, ar mai fi încă un tipul parvenitului în literatură. 🙂
LikeLike
De ce nu? said:
Daca “titlul nobiliar” nu e cine stie ce, cu atat mai mult este vorba despre un complex de inferioritate pe care incearca sa-l ascunda fata de sine insusi.
“Canada aia” a fost o gluma.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Știu :D. Așa cred și eu, la fel ca tine, doar că acel complex de inferioritate e tare tăios cu ceilalți, care nu au nici o vină până la urmă.
LikeLiked by 1 person
Aliosa said:
Buna Sava !
” Mai bine mai tarziu decat niciodata ”
spune vorba romaneasca ! 🙂
Felicitari pentru postare ! 🙂
Cine-i mandru ca-i roman, multi ani sa traiasca
iar cine-i barfitor de romani, Dumnezeu sa-l pedepseasca ! 🙂
Specimenului pe care excelent l-ai caracterizat,
este un roman frustrat
ce nu merita sa i te adresezi cu apelativul ” domnule ”
ci simplu, individule …
E-atata ura-n capul lui incat capu-i delireaza,
ochii tulburati mereu , ii ies din orbita
cand aude-n jur limba noastra romaneasca
ce-i vorbita si iubita pe toata planeta .
Sunt convins ca individul
are multe frustrari de-a fost in stare
cu capu-i plin de ura sa intre ca bolidul
intr-o polemica asa de mare.
Ar fi multe de spus pe tema postarii de fata
dar nu-mi permite timpul caci trebuie sa merg la piata
acum cand inca mai e putin racoare
caci mai tarziu, cand se ridica soarele
canicula topeste totu-n jur
si nu mai vezi pe nimeni imprejur ! 😦
Inchei tot cu o vorba de-a nostra romaneasca :
” Prostul nu e prost destul daca nu e si fudul ” 😦
O vara pe placul tau ! 🙂
Cu stima,
Aliosa.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Mulțumesc, Alioșa! Cum să nu fii mândru de neamul tău?
O vară minunată și ție! 🙂
LikeLike
Aliosa said:
Asa sa te auda Dumnezeu ! 🙂
Cu simpatie,
Aliosa.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
🙂
LikeLike