MJ 2012 Angel of Light 1[1]

Se ascundea în tăcerea vorbelor. L-a privit și i-a spus:

Niciodată nu am crezut că există oameni răi. Ci doar oameni răniți, care din cauza durerii, sau orgoliului își întind brațele a neputință și lovesc din greșeală aripa îngerului lor protector. Și atunci, fix în clipa aceea când aripa se retrage foarte puțin, omul, orbit de orgoliu vede fix până în lungul nasului propriu și lovește, convins fiind că dreptatea e de partea lui. Eu am nasul mic și port ochelari…
Cred că am lovit fără să vreau… cred că am rănit… E prea târziu să-mi chem vorbele acasă… au zburat zălude și tăioase. Au tăiat în jur… mi-au scrijelit și mie palmele…

Am avut o discuție confidențială cu îngerul meu și l-am rugat să întindă aripa asupra ta și asupra puiului tău… Știu că nu poți ierta… sau nu acum… Dar vezi? Când oamenii sunt răniți… din cauza durerii, sau orgoliului își întind brațele a neputință și lovesc din greșeală… Eu am nasul mic și port ochelari…”

Și a plecat…