Măi frate, toată lumea se plânge de șopinguiala feminină.
Dar de șopinguiala masculină? De statul ore în șir în magazinele de cuie???
Da! Bănuiam… Tăcere.
Cum care magazine de cuie…? Ălea de te duci și cumperi tot ce intră într-o casă, de la vopsele, la gresie și ciment și faianță și uși și chiuvete și clanță și mama clanței și tata clanței și bunicii clanței și… tot.
De ălea nu zice nimeni nimic? Nu?
Cum??? Mi-au cedat nervii?
Sigur că mi-au cedat. Azi, zi de duminică m-am perindat prin ele de la prânz și până la închidere.  Azi am fost fericită o singură dată. O dată. Când am auzit vocea vibrantă și masculină, care anunța că în cinci minute se închide magazinul și cumpărătorii sunt rugați să își achite produsele. L-am iubit pe acel bărbat. L-aș fi sărutat. Aș fi fugit cu el în lume, fără să mă intereseze nimic. Departe de magazinele de cuie.
Și din aprilie fac asta. Din aprilie merg cu disperare și cumpăr cuie. E drept că uneori cu lista, că nu am habar cum trebuie să arate… cuiele. Știu unde și ce și cum și cât.
Și tocmai eu să stau ore și ore și ore și ore în magazinele de cuie? Eu, care nu am niciodată timp? Eu, care nu mă mă plictisesc deloc și niciodată, cu o singură și mare excepție: aici.
Nu-mi place nici aerul din magazinele de cuie, nici uniformele vânzătorilor, nici zâmbetele lor amabile. Cum să zâmbești și să vorbești pasionat despre cuie?
Cum să-ți fie plină memoria de j-de sortimente de cuie? Cum să pui frumos pe rafturi cu delicatețe, pe mărimi și sortimente… cuie? Și până când să cumperi cuie?
***
PS: Prin cuie a se înțelege orice obiect metalic identificat care se vinde în magazinele de home hardware.