nnn

Cuvintele frumoase trebuie purtate doar cu permis.

Persoana care le solicită are nevoie de un cazier curat. Impecabil.
Suflet așternut aerisit și deschis în toate colțurile
cu fața la lumină.
Minte limpede.
dar mai ales inima să fie la locul ei, agățată simetric
între ochi însetați, nas atent și buze cuminte închise.

și IMPORTANT: fără resturi de relații prin buzunare (trecute, sau viitoare)

Cuvintele fac rău sau foarte rău sau extrem de rău.
Cuvintele ucid, otrăvind dulce,
plantează durerea tăcerii și apusul râsului…
taie liniștea în felii ascuțite și picante,
atât de picante că-ți lăcrimează ochii
ca și atunci când tai ceapă.

de aceea nu eliberați cuvinte fără permis de port-cuvânt

nu poți să iei, de exemplu „te iubesc” și să joci ping-pong pe un perete
pe un singur perete, așa, la nesfârșit,
(ca și cum „te iubesc” ar fi pe toate secundele și pe toate gardurile
și ar crește pe fiecare fir de iarbă)
până peretele cedează, că de-aia e perete.
La început crapă și printre fisuri intră toate cuvintele nepermise,
apoi se împrăștie în mii de cioburi colorat-lăcrimânde.

Bate vântul și ploaia
și moare peretele. Moare.
și nimeni nu mai știe vreodată că acolo a fost un perete.

doar pentru că cineva a purtat la modul egoist cuvinte fără port-cuvânt.