(Articol recomandat purtătorilor de simț al umorului (ONLY) !!!!!)
Bărbatul e bun la casa omului ( a se citi a oamei):
Tot aud în stânga și în dreapta că bărbații fug de femeile deștepte. Că unele singurele, cică fix de aceea sunt singure că-s deștepte. Și fiind ele așa, deștepte, bărbații, cum prind de veste, o iau în pas alergător în direcția opusă.
Îmi și imaginez scena: el frumos, ea frumoasă, chimia mustește în aer… stau la o cafea. El, bărbatul, scoate testul (dacă-i deștept poate-l știe pe de rost – nu știu cum e la ei. La masculini cică altceva se măsoară, nu inteligența.)
Și se uită pe grafic. Dacă IQ-ul e prea mare, asta e. Pupă mâna politicos, se învârte pe călcâie și o taie la sănătoasa. Ce să facă?
Cu cât IQ e mai pricăjit, mai neputincios și delicat, cu atât șansele unui mariaj reușit se întrevede pe cerul bleu-ciel.
***
Totuși, cumva-cumva, unele, deși deștepte se mărită, profitând de săptămâna chioară, când bărbatul nu distinge. Dar nu se trezește el, bărbatul? Și când vede că are o deșteaptă pe cap… gata. Scapă în doi timp și trei mișcări.
***
Păi și măritatele? Or fi ele proaste? Or fi. Dar în alt grad decât soacra, care e sau a fost  și ea măritată la rândul ei și spune invariabil nurorii: „Ai fost deșteaptă, ai pus mâna pe băiatul meu!!!”

După acest gând elaborat o să trag o concluzie măreață:
femeia deșteaptă și nemăritată e un basm, o poveste la fel de reală ca cea cu barza, sau cu moș Crăciun.
E după cum pică zarul, cred.
***
De ce nu s-ar măritat o femeie deșteaptă când, din instrucțiunile de folosire ale bărbatului rezultă clar că acesta e ușor de programat și utilizat? S-a demonstrat științific faptul că bărbatul e chiar bun la casa oamei. În afară că te iubește și alintă și alea, alea, el cară bagaje și ridică lucruri grele. Îți dă, sau îți pune sus lucruri la care tu nu poți să ajungi. Ba mai mult… când mergi în vacanță ai la dispoziție cel puțin o valiză și trei sferturi în loc de una singură, plus o geantă de mână extra. Să mai spun?
Păi! Cu ce te încurcă bărbatul la casă?