Între cer și pământ
Între răsărit și apus
Între zi și noapte
Între real și virtual
Între datorie și libertate
Între „a fi” și „a putea”
între zâmbet și lacrimă
Între suferință și iubire
Între dragoste și ură
Între dorință și indiferență
Între dor și nepăsare
Între înfrângere și izbândă.
Dacă se deschid ferestrele din afara noastră, oare le putem închide pe cele din noi?
Dacă închidem ferestrele din noi, oare mai putem deschide vreo fereastră? Oare mai rămâne ceva?
LikeLiked by 3 people
Doar uneori, când e prea mult viscol în suflete. 🙂
LikeLike
Între cer și pământ e izbânda de zbor,
Este tainicul loc ce se umple de dor,
Și de vise cerești, coborâte în noi,
Ca să nu ne rămânem mult prea singuri și goi.
Între noapte și zi ne rămâne un vis,
Pe care-l vom vedea ca fiind paradis,
Vis ce ne-a ridicat, poate-a și coborât,
Căci frumosul real nu trăiește-n trecut.
Între-a fi și-a putea, este numai un pas,
Este clipa trecută și timpul rămas,
Este viața, și zborul, și visul frumos,
Este dorul de-aripă, și-un gând omenos.
LikeLiked by 10 people
Știi ce fac? Te aplaud. Ai scris minunat. Eu mă ascund timidă în spatele fotografiei care mi-a provocat gândurile pe care le-am scris. A fost o surpriză să o găsesc printre poze… eu fotografiam, fără să știu că sunt fotografiată 🙂
Mulțumesc, Mugur! Mult, mult!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc!
Dar nu mă mai lăuda atâta, că mi se urcă la cap și nu-i bine.
Mă lași să așez poezioara și la mine?
LikeLiked by 1 person
Nu mai zic mnica 😀
Da. Cu drag și bucurie. 🙂
LikeLike
Mulțumesc!
Așa voi face, dar și cu adăugiri.
LikeLiked by 1 person
😊
LikeLike
Continuă să deschis ferestre, că sunt multe lucruri frumoase de văzut. Cu ar fi versurile tale, o surpriză plăcută pentru mine.
LikeLiked by 1 person
Deschidem ferestre și uși, cu ochii deschiși sau închiși, întreaga noastră viață. Unele poate ar trebui să rămână închise… nici nu știi cum e mai bine.
Zi frumoasă, Petru!
LikeLike
Oare există cu adevărat contrarii, oare există cu adevărat înăuntru și afară ?!
LikeLiked by 1 person
Depinde de ochiul nostru, ochiul sufletului nostru. Cred. 🙂
Dar mai știm noi ce există? Ce e real și e vis? Certitudinea e doar efemeritatea.
LikeLiked by 1 person
Există o REALITATE unică, în care afară/înăuntru se unifică într-un TOT numit Existență. Restul…sunt variațiuni pe aceiaș temă.
LikeLiked by 1 person
Dar percepem diferit… e la fel cu… adevărul meu și adevărul tău. Nimeni nu deține adevărul absolut. 🙂
LikeLiked by 1 person
Adevarul absolut exista, dar el nu poate fi posedat de unul sau altul. Noi vrem ca fiecare sa avem dreptatea noastra, adevarul nostru. Nu este corect.In acesta clipa totul este posibil si nu neaparat in mod benefic. Oricine are acces la adevarul absolut, iar unul dintre acestea este IUBIREA !
LikeLiked by 1 person
Iubirea asta, bat-o norocu’… orice am face tot la ea ajungem. 🙂
LikeLike
Fotografia completează versurile şi invers! Bravo, sweety!
LikeLiked by 1 person
Gânduri împrăștiate, Potecuță… gânduri care se vor cu tot dinadinsul introduce în cuvinte. Și uneori nu încap…
LikeLiked by 1 person
Mai intai: La multi ani si un An nou fericit.
Oare nu e mai bine cand ferestrele din interior sunt deschise si dintr-o data se deschid si cele din exterior?… Asta inseamna defapt impropriu spus Rai. Cand totul e deschis in noi si avem si alte ferestre deschise… inseamna ca comunicam, vibram cu ceilalti. Vedem aceleasi lucruri, care sunt: intre cer și pământ, intre răsărit și apus, intre noapte și zi, intre real și imaginar, intre datorie și libertate, intre lacrimă si zambet, intre iubire si suferinta, intre dragoste și ură, intre dorință și indiferență, intre dor și nepăsare, intre înfrângere și izbândă
LikeLiked by 1 person
La mulți ani! 🙂
Frumoasă teoria ta cu ferestrele.
Dar ce facem atunci când este frig și viscolește. Frig de gânduri, iarnă de dor…? 🙂
LikeLike
O sa le inchidem… momentan pe cele interioare…. sa nu ne fie frig de ganduri/dor in iarna de dor/ganduri…. Cele din exterior se inchid singure…. si apoi si sa vrei, nu se mai deschid.
LikeLiked by 1 person
Ce frumos ai spus-o!
Da, din păcate… cele din exterior nu țin de puterea/voința noastră.
LikeLiked by 1 person
Te uită cum ninge decembre… mă rog, ianuarie. 🙄
Închide geamu’ că te trage curentu’ şi dacă răceşti nu-ţi dă pastile ci doar îţi face frecţie… la picioru’ de lemn. 😉
Da, ştiu, nesimţit(or) mai sînt! 😛
Adevăru-i că între una şi alta e întotdeauna o fîşie de graniţă numită de unii “viaţă”. 😉
LikeLiked by 1 person
Tu te uiți pe fereastră? Aici chiar ninge, iar eu scriu un text despre… nesimțire. Hi, hi, hi!
LikeLiked by 1 person
Mă uit pe fereastra ta, că la mine e o mohorală indecisă care trage-a seară. 🙂
Cum, scrii despre mine? Wow, superb! XD
LikeLiked by 1 person
Văd că te uiți. Din exterior în interior. 😀
Acum l-am pus. Articolul. Despre nesimțire.
Tu ești prea-simțit Sir. 🙂
LikeLiked by 1 person
Cred că mă uit cumva transcedental, din interior în interior. 😉
Prea-măgulit mă simt, şi pe nedrept.
De-ai şti ce-mi bate inima în piept,
Căci mai greşesc şi eu, ca un uman,
O dată-n zece ani. Dar ce-i un an…
😀
LikeLiked by 1 person
No! Mi-ai spulberat un mit. Credeam că ești perfect, că tu nu, niciodată… Hmmm
Drept, din interior-interior. 🙂
Ai grijă cu bătaia de inimă! Ia o linguriță de zahăr. 😀 😀 😀
LikeLiked by 1 person
Ştii de ce zeii sînt nemuritori? Fiindcă au stat întotdeauna suficient de departe de oameni încît niciunul să nu-i poată ajunge cu săgeata. 😉
Eu am coborît printre oameni şi i-am lăsat să mă rănească. Abia atunci îi separi cu adevărat pe cei buni de cei răi. 😉
N-am linguriţe de zahăr în casă, am doar metalice – merge şi una de-aia? Cred totuşi că-mi va fi greu s-o mestec şi s-o înghit. XD
LikeLiked by 1 person
😀 😀 😀
Touchè! 😀
Răule! Cine vorbește despre săgeți?
Dar eu sunt zen… e ziua mea de ne-simțire, așa că pică săgețile la un metru în față. 😀 😀 😀
LikeLiked by 1 person
A nu, iubita, nu mă refeream la tine – era o remarcă generică. 🙂
LikeLiked by 1 person
„Quod erat demonstrandum”
Asta spuneam. Săgețile cad în apropiere… 😀
(săgeata cu lingurițțțțțțțaaaaaa)
LikeLiked by 1 person
Aaaaaaaa…
LikeLiked by 1 person
Te-am nimerit??? Yeesss!!! Încă unul!!! 😀
LikeLiked by 1 person
I’m cool. 🙂
LikeLiked by 1 person
Spuse el, bărbătește, pansând rana. 🙂
LikeLiked by 1 person
You wish! XD
LikeLiked by 1 person
nooooo! 🙂
LikeLiked by 1 person
😀
LikeLiked by 1 person
Pingback: Punct de vedere |
Teoretic, intre toate exista calea de mijloc. Practic – nu cred ca exista cu adevărat calea de mijloc. Ori ești înăuntru, ori ești în afara. Sau, poate – cel mai indicat – e sa fii în ambele. Dar acesta e doar un vis, deocamdată. 🙂
LikeLiked by 1 person
Cuvintele tale au exprimat și punctul meu de vedere. 🙂
LikeLiked by 1 person
Pingback: Meșteșugul ..de miercuri (Poveste.. de mine) | doar nicole..