O să vă întrebați ce m-a apucat… de ce am scris postarea anterioară? Ce noimă are? Poate voiam să mă asigur și să bifez în calendar că la toată lumea e vineri. Să fiu eu sigură că pe planetă a poposit vinerea, așa mare și lată și înainte de week-end.
***
N-o să spun nici de câte ori am căzut, nici cât de des râd sau plâng. Pentru că îmi place joaca. Cât se poate juca un om? Habar nu am.
Cât poate zâmbi un om? Nici asta nu știu.
***
Să vă spun că o perdea îmi scoate peri albi? Că am cumpărat-o din Ro și orice-i fac: o spăl o usuc, îi fac incantații, îi recit, sau cânt e tot șifonată?
Să vă spun că mi-am tăiat palma stângă și abia pot să scriu. Și cu cât nu pot cu atât îmi vine mai tare?
Am luat un cuțit și l-am trecut prin palmă. El de obicei stă în teaca lui (sau cum s-o fi numind). E mov. Eu doar l-am trecut prin palmă să-i scot teaca. Dar el nu era în teacă. E foarte ascuțit. Scriu cu ambele mâini. Cu toate degetele.
Dar sunt obișnuită cu accidente. V-am spus oare că m-am ars pe buric cu fierul de păr? (Jur că nu am păr pe buric). Că m-am ars cu fierul de călcat la două palme sub genunchi? (Nu. Nu calc cu picioarele) etc. etc.
***
Să vă spun că am pus în pauză tableta mea minunată și am un nou laptop, Cosmin mi-a spus că e rachetă. Așa o fi. Eu nu mă știu.
***
E încă vineri. La mine mai vineri decât la mulți dintre voi. 🙂
La voi? 😀 Și by the way, asta e o rubrică relativ nouă. 🙂