Afară e frig. La jogging am crezut că-mi pică urechile. M-am întors să-mi iau căciulă. Nu e chiar așa de frig, doar minus trei grade, dar m-a invadat prin toți porii. Mi s-a prelins până-n suflet răceala asta curată de ianuarie.
Praful de stele încă e cuminte așezat pe stradă, rotindu-se conștiincios. Dacă asculți cu atenție, auzi muzică astrală. Mi-a făcut de câteva ori cu ochiul, complice. I-am răspuns, doar așa, să știe că secretul lui e în siguranță. De dragul lui accept compromisul iernii. Că altfel…
***
O invidiez un pic pe Maya, cu clima atât de prietenoasă (când nu e prea cald, sau furtună de nisip) care-i permite să alerge în fiecare zi, să vadă oceanul în fiecare zi. Doamne! În fiecare zi! Ce-mi place apa!
(Oi fi taur de apă, sau am preluat de la fratello-pește?)
***
Am intrat pe la Starbucks să-mi iau o cafea. Îl prefer în detrimentul lui Tim Hortons, number one în Canada. Îmi place Starbucks, mai ales când e poziționat în Chapters. Aș putea uita de mine toată ziua, fără nici o apăsare. Timpul își pierde dimensiunea acolo. Cărți și cafea… printre iubirile vieții mele.
***
Se apropie Valentine’Day. Toate vitrinele au explodat în roșu, inimioare, amorezi, puf și ciocolată. Te invadează atâta roșu, te agresează. Mă.
Dar îmi plac pretextele acestea de apropiere între oamenii. Sigur, comercialul le binecuvântează, poate și creează în mare parte. Dar ai un minim gând cald. Ziua are mai multă personalitate.
***
Dacă aș putea schimba uneori ceva la mine, aș fi mai puțin politicoasă. Politețea asta prost interpretată uneori…