Sâmbătă dimineața. Preferata mea. Indiferent de ora la care mă trezesc… totdeauna sunt cel puțin două variante: matinală, ori leneveală.
Geamul dormitorului e aprins de soare. Parcă nu știu eu ce dinți are azi!!!
Văd hornurile caselor fumând neserios, așa, de la prima oră. Mă amuz. Nu știu de ce am senzația că e o imagine de poveste. Ca o felicitare de iarnă. Ar fi printre primele detalii pe care le-aș desena. Un gri-albastru și hornuri fumegânde alb, lăptos.
Zăresc CN Tower-ul.
Îl văd cât o grisină și mi-e drag să-l văd. Nu știu de ce. Că e un fel de țepușă de betoane și sticlă, dar e în felul lui… cute. Îmi place pe același model cum îmi plac elefanții… Nu pentru istoricul lui impresionant: are 553. 33 m, fiind una din cele mai înalte clădiri din lume (a treia), nu pentru că are o zonă cu podea de sticlă unde e hîîîîîî – nu am avut curajul să mă plimb, (cu frica mea de înălțime – ai senzația că pășești în aer, vezi toate la dimensiuni de furnică jos.)
Nu!!!Nici pentru restaurantul din vârf, care se rotește și ai niște imagini de vis. Tot orașul e la picioarele tale și, prin rotirea de 360 de grade îl cuprinzi pe tot. L-am văzut și pe timp de zi și pe timp de noapte și nu am putut hotărî care imagine e mai frumoasă.
Toronto e un spectacol în sine. Nu ai cum să nu îl iubești.
E o chimie ciudată între noi și cei (oameni, obiecte) cu care intrăm în contact, chimie tradusă prin: îmi place/nu-mi place. Și se mai petrec și alte lucruri, dar nu vreau să știu:
CN Tower mă face să zâmbesc de câte ori îl văd. De câte ori trec pe lângă el.
E impresionant, dar prietenos, cu o arhitectură sofisticată.
Nu cred că are legătură nici cu faptul că am fost de j-de ori, cu fiecare musafir care ne-a călcat casa, fiind un obiectiv pe care nimeni nu îl ratează când vine aici. Poate e și asta, poate un pic din toate și cu siguranță mult mai mult. Noaptea îl văd cum își schimbă culorile.
***
Minus opt grade. Soare cu dinți. Nu știu dacă ies azi din casă. O să scot nasul de probă și văd eu cât de tare mușcă. Deocamdată îmi sărut cafeaua cu înghițituri mici. E neagră și amară ca păcatul. O ador.
zapadalbastra said:
La o așa panoramă, nici eu n-aș ieși din casă. Foarte frumos,parcă sunt cărți poștale.
LikeLike
sweet & salty said:
Îmi pare rău că te dezamăgesc, sunt poze de pe internet. Și panorama mea e frumoasă, dar așa cum am spus, îl văd la dimensiuni de grisină. 🙂
LikeLiked by 1 person
zapadalbastra said:
Oh,sorry… oricum e minunat chiar și de la distanță. Seară frumoasă să ai!
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
E foarte frumos și de la mine, dar am vrut să fie o imagine corect luată, să se vadă frumusețea, atât cât poate (cu resursele limitate) o fotografie. Nu se compară cu ochiul care absoarbe imaginea, senzația, culoarea, mirosul. 🙂
LikeLiked by 1 person
zapadalbastra said:
Așa este, dar și imaginile te fac să crezi că acolo este… raiul altei planete, prin comparație!!!
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
E superb, e adevărat și filtrat prin căldura mea, pentru că îmi place mult. Dar să știi că pot să vin cu imagini la fel de frumoase, sigur că altfel, pentru că fiecare loc e diferit cu cealaltă acasă a mea – Clujul. 🙂 „Raiul” acesta vine din noi și din frumusețea clipei. Nu e o uniformă de zi sau de loc.
Așa cred/simt. 🙂
LikeLiked by 1 person
zapadalbastra said:
Eiii, Clujul are farmecul lui unic, dar eu sunt din București, asta era comparația…
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Nu știu ce să spun pentru că nu am văzut Bucureștiul de foarte mulți ani. Dar eu port Clujul în suflet când sunt aici, iar când merg acasă am Toronto în minte. Nicicum nu-i bine. 😀
LikeLiked by 1 person
Drugwash said:
Să-mi stea inima-n loc, nu alta! Io n-am sînge de pasăre, mai sus de etaju’ unu mă ia cu bîzdîci, aşa că pozele tale cu sute de metri de… aer sub tălpi mă bagă în panică zdravăn. Ce să mai admir frumuseţea şi aia-aia cînd tremur precum cîinele la injecţie?! XD
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Mă bucur că le-ai văzut. Și eu am frică de înălțime, de aceea am locuit o perioadă la etajul 20, în speranța că mă voi lecui. Dar m-am obișnuit acolo. Doar acolo, în rest e la fel. Eu nu am probleme la înălțime, dacă e spațiu închis, excepție podeaua de sticlă, care a fost cu NU. Imaginile sunt spectacol. 🙂
LikeLiked by 1 person
Drugwash said:
Le-am văzut, da’ era cît pe ce să mă ai pe conştiinţă. 😛
Podea de sticlă am mai văzut undeva, parcă la Loredana, într-o vizită pe Mint Blanc, dacă nu mă înşel. Mi s-a părut şi atunci înfiorător. 🙂
În rest arată frumos, de la distanţă. 😉
Apropo, ştiai că şi în Brăila a fost cîndva un restaurant rotativ? L-am prins funcţional atunci în ’90-’91, dar acum cred că e în paragină dacă n-a fost demolat sau schimbată utilitatea. Irina ne-ar putea spune mai multe. 😉
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Să vezi o podea de sticlă la Grand Canyon, suspendat deasupra hăului…. Acolo mi s-a făcut rău când am văzut construcția și am făcut poze de la distanță. Aici e mai prietenos… 😀
LikeLiked by 1 person
Drugwash said:
Io cred că cine umblă pe acolo nu prea mai are gară cu de-ale vieţii, i se fîlfîie. Sau ţipă inconştienţa-n el. 😀
LikeLiked by 1 person
Adriana said:
Sunt oameni care au privilegiul de a trăi in locuri minunate, indiferent de țară și poziția geografică. Unii au avantaje nenumărate, printre care priveliști de vis din colțurile casei in care locuiesc. Cand eram mica, locuiam intr-un bloc cu 10 etaje, cu vedere spre padure. Sotul meu spunea ca suntem la statiune. In acelasi bloc, insa multi aveau privelisti spre celelalte blocuri sau intr-o curte interioara ingrozitoare. Cand ne-am mutat, am schimbat statiunea cu panorama gen 3D. Ne-am așezat patul cu privire la stele, masa are musafir orasul, iar acoperișurile se vad ca niste căciulite roșii. E putin ce pot spune eu aici, in schimb tu ai pus tot in fiecare cuvant de vad perfect minunea orasului in care traiesti. Te pup cu drag, sa te bucuri de ce ai!
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Mulțumesc mult, draga mea. Pozele sunt luate de pe internet, pentru că am vrut să redau atât cât se poate prin resursele sărace ale unor poze, frumusețea unui obiectiv drag mie. O fotografie sau chiar un reportaj sunt departe de senzația ta, care filtrezi prin simțuri un loc nou, culori și lumini, guști, miroși, iei contact cu întreaga ta ființă…
Imaginea de la geamul dormitorului e foarte frumoasă și la mine, pentru că văd CN. Tower-ul proiectat deasupra unui parc-pădure, ce-și schimbă culorile în fiecare anotimp.
Și eu am locuit înainte într-un bloc la etajul 20 unde am văzut cele mai frumase răsărituri și apusuri de soare. Voi pune poze la un punct, pentru că sunt ireale imaginile. Mi-a fost așa de greu să plec de acolo pentru că nu-mi puteam imagina cum pot să mă despart de acele culori. Dar aici am descoperit altă paletă, altă imagine, alt unghi. Și am uitat a doua zi spectacolul dimineților și serilor mele după care am plâns (cu adevărat) vreo săptămână înainte să ne mutăm.
Dar cred că până la urmă acest spectacol izvorăște și din noi, pentru că de ochiul e dispus, se poate bucura și de forma pufoasă a unui nor ciudat croit. La tine e bine, te-am vizitat și mi-a plăcut mult. Așa că voi fi musafir de fiecare dată. 😀 Zi frumoasă! Te pup!
LikeLiked by 1 person
Drugwash said:
P.S. Sîc, te-am luat: aici sînt -10°C la ora asta!
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
1 la 0 pentru tine. Dar mai vorbim… 🙂
LikeLiked by 1 person
Drugwash said:
Sigur! Acum sînt -11°C deja. 😀
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Nu trișa! Că la tine e seară. 🙂
LikeLiked by 1 person
Drugwash said:
Nu e vina mea.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Ba e vina ta! 🙂
LikeLiked by 1 person
Drugwash said:
Bine, mi-o asum şi pe-asta, că şi-aşa am destule de judecat şi mi se apropie vremea. 🙂
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Ce spui tu? Să te însănătoșești repede! 🙂
LikeLiked by 1 person
Drugwash said:
Ar trebui să şi vreau asta! 🙄 😀
LikeLike
Drugwash said:
Apropo (că am uitat să mă uit): acum sînt -16°C. Şi tocmai acu’ m-am găsit să răcesc. 😦
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Nu te mai poți răzgândi? Să amâni puțin? 🙂
Multă sănătate. Ceai și răbdare, că oricum ar fi, tot în șapte zile trece. 🙂
LikeLiked by 1 person
Drugwash said:
Nu-i de-aia simplă de stors batista, e la plămîni, problema mea eternă care nu se vindecă nici cu ignore nici cu rugăminţi, iar altceva nici n-am să-i dau.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Să te faci bine!
LikeLike
Poteci de dor said:
Am înţeles că dacă vin la tine mă duci acolo. Am înţeles bine? 😀
Tare fain e. Eu m-am urca, pi cuvânt. Sunt vitează acu’
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Te duc și-ți fac poze de jos. 😀 Și eu sunt vitează în multe, mai puțin să mă dau de suuuuuuuuuuuuus în jos. Amețeeesc!!! 😀
LikeLiked by 1 person
Oana said:
Da, bravo! Duceți-vă voi la înălțimile alea de mă ia cu amețeală, eu rămân undeva și beau cafeaua. Aia amară ca păcatul 😀
Altfel, frumoase fotografii, da…. 🙂
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Eu stau cu tine la cafea. Dau indicații de pe margini. 😀
LikeLike
Rhea said:
Imaginile sunt spectaculoase!
Toronto are farmecul lui, bine ai zis! 🙂
Cat despre podeaua de sticla din turn, mda… iti inteleg teama! Nici eu n-as pune piciorul acolo! 😀 Desi … as pierde o senzatie unica!
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Eu am pierdut această senzație de fiecare dată și, fără nici un regret, cred că o să o mai pierd. 🙂
LikeLiked by 1 person
Rhea said:
:))) Daca nu gasesti nici o farama de regret in suflet, te felicit! E de bine!
In general, atunci cand ratez stiu eu ce ocazie in pricina fricii, se strecoara regretul si ma gadila in suflet, enervat! Dar… cum zici … vor mai fii ocazii de ratat! Nu-i nici un stres!
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Nu am nici un regret. Nu îmi plac înălțimile și nu are sens să mă chinui pentru că nu aș simți nici o plăcere. Nu am probleme în avion și în general în spațiile închise. Dar podeaua aceea îmi dă fiori. 🙂
LikeLiked by 1 person
racoltapetru6 said:
Am încercat să-mi închipui cum ar fi, dar nu pot să-mi dau seama decât dacă aș fi la înălțimea aia. Cred că, totuși, aș avea curajul să trăiesc o astfel de senzație. Frumoase imagini și incitante provocări! 🙂
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Este. Prima impresie mai ales e fantastică. Când ești deasupra orașului…
LikeLike
Mugur said:
Sincer? Aș fi preferat o imagine luată de la chiar fereastra ta, căci ar fi avut “parfumul” tău. Asta nu înseamnă ca nu admir “reportajul” făcut de tine.
Și încă ceva: la “păcatul” cafelei negre ader și eu, cu riscurile de rigoare. 😉
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
O să pun și de la fereastra mea. Dar am simțit nevoia să salut CN Tower-ul și era la îndemână…
O duminică frumoasă cu aromă de cafea să ai!
LikeLike
Ana said:
Cafeaua neagra fara ahar si lapte este pe placul meu….
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Suntem deci pe același gust! 🙂
LikeLiked by 1 person
Ana said:
Cred ca da….Uite , e deja 5 PM si savurez o cafea ,mai lungo , asa , ca totusi e tarziu…dar e o placere! 😊
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Așa de bine înțeleg. 🙂
LikeLiked by 1 person
fata veselă said:
Cafeaua…mmmm….fix pe gustul meu. Cât despre Toronto și ale lui minuni pot să zic doar că persoane apropiate mie au călcat pe-acolo și numai au lăudat. Inclusiv în restaurantul mișcător. Într-o altă viață oi ajunge și eu pe acolo. 😀
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Nu se știe niciodată. Lumea e mai mică decât o percepem și nu se știe ce aduce viitorul. 🙂
LikeLiked by 1 person
fata veselă said:
Da, ai și tu dreptatea ta. Cine știe pe unde-mi vor ajunge pașii. 🙂
LikeLiked by 1 person
mopana said:
Super tare liftul ala 🙂 Trebuie sa vin si eu acolo sa ma plimb cu el. Imi place adrenalina
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Liftul ca liftul, dar podeaua de sticlă… 🙂
LikeLiked by 1 person
mopana said:
Pai de podea vorbeam :))
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Nu. Tu ai zis de lift. Am crezut că ai studiat poza și ai văzut liftul care e în exterior, așa că vezi cum… zbori. Oricum pentru adrenalină ai mai multe opțiuni la CN Tower. 🙂
LikeLiked by 1 person
mopana said:
Hahaha… Intr-o zi voi incerca acele optiuni… Asa sper 🙂
LikeLiked by 1 person
vavaly said:
minus noua grade si la noi azi. eu am iesit un pic dimineata.
e fain sa citesti povesti de duminica si sa constati ca oamenii, desi aflati atat de departe de tine, au trairi si bucurii asemanatoare. o cafea, raze de soare, relaxare…
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Așa este, oamenii care se aseamănă au bucurii asemănătoare, distanța geografică e doar un detaliu. (E vorba aceea că cine se aseamănă se adună 😀 )
Bine ai venit la mine! 🙂
LikeLike
Aliosa said:
Frumoase imagini ! 🙂
O pagina superba ce te face sa uiti a pleca de pe ea ! 🙂
Sincere felicitari ! 🙂
La mine au fost minus 20 de grade Celsius ! 😦
Aliosa.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Iarna are drepturile ei, dintre care frigul e cel mai important. 🙂 Dar ne ține mai mult la căldură, are farmecul ei. 🙂
LikeLike
Cloe said:
Ce priveliste ….M as ridica de placere din pat dimineata ! :))
LikeLike
flo76 said:
Ala-i Bucurestiul?
LikeLike
sweet & salty said:
Nu. E Toronto.
LikeLike
Pingback: Ianuarie și geamul de la dormitor — Sweet & Salty – „Ingerii sunt spirite inaripate, prietene cu spiritul tau inaripat.“