Joi cu soare. Explodat și total neasortat cu luna februarie. Are față de copil tâmp care rânjește și nu pricepe gravitatea situației: e februarie dom’le, las-un pic de iarnă pe uliță!
***
Cum e iubirea virtuală cu năbădăi? Ea-ți dă unfriend iar tu o mitraliezi cu mesaje dramatico-erotico-rico-veturiene, asortate cu Cargo– Dacă ploaia s-ar opri… Tu aștepți cu inima la gură și vezi în pauza de lunch că te-a iertat. Yeeeiii!!!! Sunteți din nou prieteni. Ești fericit. Asta până la următoarea abatere când iarăși îți iei un unfriend peste bot. Și-ți bate inimioara tare-tare și juri că niciodată… Dar tot ți-o iei, c-așa-i în tenis. Și-ți place stilul. Ai sentimentul că e valoroasă tare. Păi, dacă ție îți face așa ceva… Ție!  Noroc cu muzica atât de românească și de albastră, care rezonează tare la noi, ăștia vânturații prin lume și next time e ușor să mai lipești una cu mulți-mulți emoticons cu inimioare și sărutări. Și fericire de fericire. Ce frumoase-s împăcările! Mai ales cele virtuale. 😀

Nu! Nu, săriți că nu eu. Mă gândeam așa, privind peisajul… Un gând înțelept de joi.
Io-s bine sănătoasă, iar țiglele de pe casă, care cum.