1 Martie și zici că vine moș Crăciun. Ieșit afară. Curățat mașina de zăpadă. Vânt aspru peste față și zăpăcit păr. Uff! În parcare mai să-mi taie fața unu’ (bărbat) care-a ieșit razant și-a alunecat un pic (boule!). Noroc că-s rapidă și m-am pliat rapid, evitându-l.
Hmmm, să mă pup pe parbriz!
În rest bucurie că, deh! 1 Martie și deh! primăvară mai mult feisbucistă. Că acolo abundă în floricele și mărțișoare de zici că-i fericirea fericită pe pământ. Bucuroasă că mi-au apărut de mărțișor două articole în două reviste diferite. Hărnicie – me 🙂
După masă reluare ca și anul trecut: pizza cu prietenii. Dar nu orice pizza, ci Famoso care și-a mutat locația. Dar ce nu face omu ca să-i fie oama fericită? Conduce prin orice condiții meteorologice (Manole-i mic copil. Sau era Ana?) și convinge și pe ceilalți să facă la fel.
În rest mă pot cita de anul trecut, că a fost identic:
„Româncă celebrând mărțișorul românesc la restaurant italian pe pământ canadian.
Zăpada, un detaliu. Temperatura de minus zece grade, alt detaliu. Nesemnificativ. Eu știu că e-nceput de primăvară. Nu las niște amănunte să contrazică realitatea calendarului meu. Nu-mi pasă nici ce spune lumea-n târg, nici cât de alb e târgul.
În jurul meu lume de toate culorile, privind cu uimire cele trei mărțișoare care se odihnesc mândre pe pieptul meu.
Ei întreabă, iar eu spun iar și iar povestea lui 1 Martie. Firul alb și firul roșu îi conving și pe ei că a venit primăvara (cel puțin undeva în lume 🙂 ). Mâncăm cea mai bună pizza toronteză (era să zic din lume, dar cea mai bună a fost, nu în Italia cum ar fi fost de așteptat, ci în orașul păcatului, Las Vegas), apoi desertul specific restaurantului, pizza cu Nutella.
Și uite-așa de Mărțișor am amestecat culorile și limbile și neamurile.
A câștigat Primăvara.”