Te naști într-o țară, să zicem România, și ești contaminat. Definitiv. Ești român pe viață, indiferent unde te duc pașii, indiferent cum se contorsionează soarta. Se petrece aceeași ecuație ca în cazul familiei. Ți-o dă Dumnezeu. Doar prietenii ți-i alegi. Ești român genetic, vrei, sau nu vrei, recunoști, sau nu. Oricât de bine te-ai acomoda acolo unde alegi să-ți trăiești viața………..
http://www.larevista.ro/em-sava-cinci-motive-pentru-care-traiesc-canada/
Sweet & Salty 
Un pic mai la sud e și mai bine. De pildă în California.
LikeLiked by 1 person
Iubesc California. Am fost de câteva ori în excursii. Nu știu cum e să trăiești acolo, dar mi-a plăcut mult. 🙂
LikeLike
Să fii român, nu-i un blestem. Dar să-ți placă a fi român, e un dar.
LikeLiked by 2 people
E darul tău la naștere de a face parte din familia ta, țara ta etc. Dacă destinul se întâmplă pe alt colț de planetă datele inițiale nu se schimbă.
LikeLike
Cel mai frumos si argumentat articol despre alegerea de a trai in Canada.Mie, canadienii, mi-au lasat impresia ca au puritatea copiilor nostri 😀
LikeLiked by 1 person
Să știi că i-ai definit excelent. Așa îi văd și eu. A trăi aici e alegerea mea/a noastră și punctul meu de vedere. Împărtășit de foarte multă lume din câte am observat (a apărut pe o pagină de fb destinată românilor care trăiesc aici și sigur în revista pentru care a fost scris).
LikeLiked by 1 person
@sweet&salt: eu am lucrat cu ei si am simtit exact acelasi lucru pe care l-am simtit cand lucram cu copiii.
Miturile alea ca nu sunt deloc prietenosi, nu ies afara din case si nu soicializeaza mi s-au parut aiuristice total.Sunt super ok ca si oameni.
Daca ar fi mai prietenoasa pentru mine clima Canadei, as fi ales si eu fara sa preget sa traiesc acolo.
LikeLiked by 1 person
Ai perfectă dreptate. Exact așa simt și eu. Unde ai trăit în Canada?
LikeLiked by 1 person
Nu am trăit niciodată în Canada, am lucrat însă la o companie canadiană și am fost vreo 2 luni în traininguri cu ei zi de zi.Imi plac maxim și sunt cei mai profi oameni cu care am lucrat. Nu toți însă împărtășesc această părere despre ei.
LikeLiked by 1 person
Te întrebam pentru că e diferență foarte mare și de climă în funcție de regiune.
LikeLiked by 1 person
Știu și asta. Si diferiți sunt și canadienii. Cei din Montreal mie îmi par a fi exact ca ardelenii, mai molcomi, mai asezati, mai calmi, mai reținuți. Cei din Toronto par a fi mai apropiați de sudiști, sunt mai gălăgioși, mai agitați, mai calzi ca fire. I-am perceput corect? 🙂
LikeLike
Interesantă comparație. Eu am fost doar în vizită, de multe ori ce-i drept, în partea franceză. Mie mi se par „ardeleni” în general canadienii. Dar eu însămi sunt o ardeleancă mai atipică. Că nu mă prea poți numi molcomă. 😀
LikeLiked by 1 person
Hahaha, eu am un ardelean sadea ca soț și e de departe cel mai iute, grăbit, agitat si inflamabil tip atipic de ardelean 😀
LikeLiked by 1 person
Excepțiile întăresc regula. 😀
Și soțul meu e ardelean, dar unul tipic: molcom, așezat, cu vorba-vorbă. 😀
LikeLiked by 1 person
Buna Em Sava ! 🙂
OMUL cat TRAIESTE, invata, EU TRAIND, invat mereu ! 🙂
Legat de cele cinci motive, mi-am spus punctul de vedere dincolo ! 🙂
Aici iti spun doar atat: imi place cum gandesti ! 🙂
Uite ceva ce nu vezi la stiri ! 🙂
Cu simpatie,
Aliosa.
LikeLiked by 1 person
Așa este, suntem într-un continuu proces de absorbție a tot ce auzim/aflăm/citim. Mulțumesc! 🙂
LikeLike
Weekend placut ! 🙂
Aliosa.
LikeLiked by 1 person
La fel! 🙂
LikeLike
Frumos articol 🙂
Cred ca multi uita de unde au plecat 😦
LikeLiked by 1 person
Cred că doar pretind, părerea mea. Întâlnesc și eu tot felul de fenomene care după cinci ani aici pretind că nu mai pot vorbi corect românește, ori au doar ponegresc. Depinde ce izvorăște din noi, până la urmă. 🙂
LikeLiked by 2 people
În mai multe rânduri am vrut să te întreb, dar iată că mi-a venit singur răspunsul.
LikeLiked by 1 person
Lista e variată și colorată, dar articolul era pentru o rubrică cu numele „Top 5”
LikeLike
Felicitari pentru gandurile frumoase si adevarate! Un gest de dragoste la adresa tuturor romanilor imprastiati prin lume!
Cele mai bune urari de sanatate si prosperitate,
Camelia
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc pentru apreciere, Camelia! Primăvară de primăvară să ai! 🙂
LikeLiked by 1 person
Te cred pe cuvânt!
Dar tu mă crezi că am citit blogul unei românce plecate în Canada care zicea exact aceste motive, dar pe invers?
E o problemă de adaptare, probabil.
LikeLiked by 1 person
Draga Renata, nu trebuie să mă crezi pe cuvânt. E părerea mea în funcție de experiența mea personală în cei aproape 15 ani de trăit aici în zona aceasta. Țara frunzei de arțar e imensă și fiecare provincie este organizată diferit (diferențele sunt mult mai mari decât la noi – până la urmă chiar și în Ro un ardelean va avea cu siguranță o altă opinie față de un moldovean, ori un oltean).
Experiența personală e un aspect care cântărește greu în ecuație, pentru fiecare. Și nu în ultimul rând personalitatea individului.
Există și aici ca și pretutindeni tipul nemulțumitului, cu nefericirea aceea cronică, ce izvorăște din interior și care tună și fulgeră și se plânge non-stop, indiferent de locul unde ar trăi. Nu există rai pe pământ niciunde. Sunt argumente pro și contra, iar câini cu colaci în coadă încă nu am văzut. Și nu voi înțelege niciodată de ce o persoană trăiește undeva unde este nefericit. Mă refer la cei de care spui tu. De ce nu se întorc în Ro?
Eu mă refer strict la Toronto- Ontario. Asta cunosc. Am argumente mult mai puternice decât cele pe care le-am pus în acest articol Top 5, dar asta ar însemna să intru destul de adânc în viața mea personală și nu vreau. Poate vom vorbi vreodată private. Intră pe pagina de fb a Românilor din Toronto unde a fost postat articolul din revista respectivă (nici măcar nu l-am pus eu) și ai să vezi că cei de aici sunt pe aceeași linie cu ce spun eu. Pentru mine a fost o surpriză extrem de plăcută și total (dar total neașteptată) să aibă acest impact în comunitate, pentru că adevărul e că noi, românii ne mișcăm mai greu când nu e ceva șocant, sau picant. Poate să fie greu să te adaptezi, sau chiar să nu te poți adapta, dar ai posibilitatea oricând să te întorci acasă. Nimic nu e definitiv în viață. Nu?
LikeLike
Tipa mi s-a părut ok. Din ce citeam pe blog. Poate puțin inadaptabilă la locul de muncă. Sunt oameni care, dacă au terminat o facultate, nu suportă să așeze marfă pe raft. Într-un fel îi înțeleg, într-un fel nu. Eu pun marfă pe raft cel puțin odată pe zi. 🙂
LikeLiked by 1 person
Sunt multe coordonatele care pot influența părerea unui om, așa cum ți-am răspuns înainte.
LikeLike
Dă-ne linku’ s-o măscărim! 😛 XD
LikeLike
La orice, dar absolut orice pe lumea asta va fi cel puțin un cârcotaș. Care nici măcar nu minte. Așa vede, crede, trăiește lucrurile. Dar nu despre asta e vorba în propoziție. 🙂
LikeLiked by 1 person
Haida, bre doamnă, că glumam şi io! 😛 XD
LikeLiked by 1 person
Și eu, și eu. 😀
LikeLiked by 1 person
No, bine. 😀
LikeLiked by 1 person
Ştii ce mă calcă pe mine pe făcăleţ în lumea asta împuţită? Uite chestiile de genul ăsta:
“Textele publicate pe acest site sunt proprietatea exclusivă LaRevista.ro/www.larevista.ro […]”
Adică tu munceşti să scrii ceva fain pentru oameni iar ăştia, împuţiţii, îşi permit să-şi aroge drepturile exclusive asupra muncii tale?! Păi e ca la SuperBlog, atunci! Nici măcar nu ai dreptul de a oferi textul cu licenţă GPL. Prost cine-o mai scrie pentru ei! Am zis! 👿
LikeLike
si mie imi place Canada… as gasi inca si mai multe motive sa traiesc acolo… o vizitez destuld e des… dar… iubesc NY… m-am obisnuit aici si nu as pleca…
imi place ca sunt roman… prin nastere… si prin educatie… eu chiar cred ca educatia primita in romania a fost de calitate si evident m-a ajutat enorm…
vizitez Romania destul de des… zic eu… cel putin o data pe an… si mereu ma simt bine acolo… dar de acolo… abia stept sa revin aici…
LikeLiked by 1 person
Sunt mai multe motive, e drept, dar articolul a fost scris pentru o rubrică: Top cinci. Noi am luat decizia să plecăm din țară, apoi am luat decizia să rămânem, motivați de ceea ce am trăit aici. Și mie îmi place NY, sunt multe locuri frumoase, dar la Toronto s-a petrecut chimia aceea… 🙂
LikeLike
Faptul că admitem să fim condiționați, unii chiar sunt mândri de condițioîările lor, consider că este de fapt…inconștiență. Nu trebuie să se supere nimeni, este demonstrabil pentru oricine dorește să înțeleagă acest fapt. Desigur, ne naștem într-o anunită țară, cu o anumită culoare de piele, corbind o anumită limbă, suntem crescuți într-o anumită tradiție, căpătăm tot felul de …ticuri…DAAAR vine o vreme, o clipă…PENTRU CINE VINE, când realizând că nu SUNTEM în FOND nimic din toate aceste condiționări, ne putem elibera de acestea toate devenind cu adevărat OAMENI LIBERI, adică ceea ce SUNTEM de fapt…UNIVERSALI.
LikeLiked by 1 person
Frumos spus. Așa este. Suntem universali. 🙂
LikeLiked by 1 person