Mă lovește uneori câte-o hărnicie! Big time!
Speedy Gonzales e expirat și pensionat în comparație cu mine. Când mă apucă.
Sunt activă în general, din fabricație. Dar când vine criza asta de super-hiper-extra energie fac cele mai ciudate și inutile chestii. De exemplu în vară am făcut dulceață de zucchini și dulceață de struguri.
Cu strugurii am fost în mare și puternică competiție cu ratonii, care veneau noaptea la furat, mâncat și făcut mizerie. Că nu mâncau civilizat toate boabele. Scuipau învelișul.
Dulceața de struguri am făcut-o doar din răutate. Jur. Doar ca să nu mănânce ei strugurii din grădina mea, că era a mea și erau strugurii mei. Da?
I-am alungat cu tot ce am știut, am stropit gardul cu clor, am pus cayenne pepper pe iarbă, saci de nailon pe pilonii viței de vie. Să alunece și să cadă!
Am mers până acolo că m-am înregistrat recitând Nichita Stănescu și la-la-la toată noaptea în grădină. Răcită și răgușită. Dar am recitat. Și nu le-a plăcut. Nici mie.
Nu puteam dormi, că mă auzeam. Geamurile dormitorului dau înspre grădină și eu am un auz… aud și musca-n zbor. Nu-mi mai suportam vocea din dotare. Dar am rezistat eroic. Știu pe de rost poeziile acelea… „un ochi verzui, și-un ochi căprui”…. brrr!!!
Punctul culminant l-am atins însă făcând dulceață de struguri. Durere!! Nu există tâmpenie mai mare decât dulceața de struguri. Dacă aveți vreo „prietenă” pe care o „iubiți” dați-i rețeta. Muncă sisifică. Iar în final nici măcar nu mai are gust de struguri. Prin fierbere se pierde aroma.
Mie îmi place să gătesc, însă evit chestiile inutile. Să scoți sâmburii de la catralioane de boabe de struguri… No way!
***
Azi am făcut o Negresă. Am o rețetă rapidă și deliș-delicioasă. Pufoasă și yummi-yummi. În compoziție se pune și dulceață. Eu de obicei pun una mai neserioasă, care nu-mi place.
Exact! Am pus dulceață de struguri. 😀 Așa arată. Dar e mult mai bună. 🙂