Intuiția mea bate logica lui… S-a obișnuit cu ea, o întreabă și-i face loc. O așază în capul mesei lăsând calculele la urmă. Sunt un detector de ploaie și soare. Aș putea lucra la meteo. Pentru că adulmec furtuna înainte ca ea să-și traseze itinerariul, să se năpustească peste mine, peste noi. Neliniștea mi-e trează și mă arunc în val, chiar dacă uneori nu știu să înot. Și-o fac pentru că simt. („Swim…”)

„Be present…” – I’m present. Cu inima și trupul și mintea. Fix în ordinea asta. Pentru că simt. Trăiesc clipa.

„Avoid small talk.”
Nu mă pierd în vorbe ieftine, fără rost. Nici n-aș putea, pentru că eu sunt parte din propoziția ta. Cuvintele nu sunt esențiale între noi. Putem să ne iubim și existăm cu ele, sau în ciuda lor. Nesemnificative în morfologia dragostei noastre.
***
Nu judec. Nu te judec, chiar dacă nu o iau pe șoseaua corectă, sau nu întotdeauna. Pentru că simt. Te simt. Viața mea e o călătorie pe sens interzis, câte-o jumătate de oră, din când în când. Dar numai așa pot să cresc. Plantând și greșeli. Uneori.
***
Creez și mă recreez pentru tine, pentru mine. Fără prejudecăți, fără temeri. Nu știu ce mă așteaptă după azi, după mâine. Mă oblig să iert și să arunc toate șabloanele pe care le-am colectat în dulap. Și întreb, întreb necontenit. Mă întreb și învăț. Mă învăț să iert. Nu pentru tine. Pentru mine. Pentru șansa următoarei clipe când voi dansa în ploaie, din nou. Fără temeri, fără prejudecăți, fără calcule și logaritmi complicați de construire a unei eventuale fericiri. Cu clipa.
***
„Let go of what doesn’t make you happy!… Make love. Make tea.”
Trăiește. Domestic, sălbatic, nebun, dar… trăiește! Uită-te în oglindă și fii tu!
Trăiește după legea ta azi, acum! – îmi spun.

(Paulo Coelho)