Luni ud. Primăveri ocupate prin ramuri pleșuve…
Culori nefirești uneori… zici că cineva zugrăvește noaptea, pe ascuns, copacii…
Case confortabile. Miez de Toronto. Dacă n-aș fi o fricoasă dependentă de confort aș putea locui aici. Dacă…
Dor de primăvară…
14 Monday Mar 2016
Posted in Imagini...
Sweet & Salty 
Uite ce soare fain este la tine… Ne primeşti şi pe noi?
Pe mine era să mă ia vântul azi. :3
LikeLiked by 1 person
Da, sigur, cu drag. 🙂 Am auzit prin pădure că vin în curând și frunzele și florile. 🙂
LikeLike
Peerfect ❤
LikeLiked by 1 person
Pare primitoare căsuţa aia. Aş sta acolo dacă…
LikeLiked by 1 person
Să știi că m-am băgat înăuntru, deși-mi era frică să nu fie vreun locuitor. 🙂
LikeLike
Seeeriooos? Şi cum a fost? Pe mine de mică mă atrag locurile astea… deşi am şi o uşoară formă de claustrofobie, mă atrag.
LikeLiked by 1 person
Eu nu am probleme cu claustrofobia, dar sunt o fricoasă de zile mari. Mi-e teamă de tot ce mișcă. Asta plus imaginația bogată că pot fi cococopendări pe acolo… A fost cool și amuzant. Dar era suficient de mare să încăpem amândouă. 🙂
LikeLiked by 1 person
Casa aia sigur are proprietar, prea te ademenește… este parc sau pădure?!
LikeLiked by 1 person
E parc pădure, se întinde pe o suprafață mai mare de 20 de kilometri. Are alei perfecte, bănci și locuri pentru gunoi, dar în rest e păstrat mediul natural, care am văzut cu admirație că e și ajutat. Unde s-au pierdut copaci se plantează alții. E un lac cu rațe, lebede, gâște, egrete… un râu care trece prin zonă. Sunt îndrăgostită de acest parc. Nu e singurul. Toronto e foarte verde. Are foarte multe parcuri normale, dar și aceste zone protejate oarecum. Așa că de fiecare dată văd căprioare, iepuri, veverițe.
Casa e prea…. amenajată. Așa am zis și eu. Dar am fost norocoasă că proprietarul era plecat. 😀
LikeLiked by 1 person
Câtă frumusețe!!! Ai descris așa ”cu suflet” că aproape îmi imaginez cum arată și încerc un soi de invidie …dar, cu drag! Ești norocoasă oricum, cel puțin așa se vede de aici!
LikeLiked by 1 person
E drept că-mi place foarte mult. Am mii de poze cu parcul, cu animăluțe, cu peisaje… trebuie să pun o postare despre toate acestea. E un spectacol în fiecare anotimp. Uite aici poze de toamnă din parc, sunt chiar de la începutul blogului meu la sfârșit de 2014. https://savatoronto.com/2014/09/26/autumn-is-a-second-spring-when-every-leaf-is-a-flower-albert-camus/
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc, acuma plec la plimbare prin parcul tău.
LikeLiked by 1 person
Sper să îți placă. E una din primele mele postări. Dar am în plan una mai completă. 🙂
LikeLike
Uneori imaginile spun mai mult decât ar putea s-o facă cuvintele. 😊 frumos!
LikeLiked by 1 person
Să vezi ce veselie după ce apar culorile. Și bobocii la toate înaripatele. Ai văzut bobocii de lebădă cât sunt de haioși? Nu se tem de nimic. Pentru că nimeni nu le face rău. Și-i vezi așa trecând crăcănați prin fața ta. :)))
LikeLiked by 1 person
Într-un parc din Londra am fost invidioasă pe toate vietățile. Erau atât de răsfățate. Și de blânde. Deliciul copiilor. Eu, cu ochii după veverițe. 😬
LikeLiked by 1 person
Aici e peste tot, nu doar în parcuri. Sunt semnalizate și pe stradă locuri unde trec gâște, ori rațe sălbatice, ori căprioare. Iar ele parcă știu. Se poartă ca și cum ne-ar permite și nouă să trăim pe aici. Sunt protejate prin lege și oricum, nimeni nu le-ar face rău. Odată am văzut în stația de autobuz niște gâște, habar nu am de ce se opriseră acolo… dar era așa de caraghioasă potrivirea. Din păcate fiind în mașină, la volan, nu am avut cum să fur imaginea. De multe ori mi-e ciudă că nu pot fotografia tot felul de trăznăi sau peisaje faine. 🙂
LikeLike
Știu că și-n Canada umblă după pofta inimii. Și dacă invidiez țara asta, în primul rând o fac pentru hectarele de parcuri și pentru sutele de săli de sport, piscine sau locuri special amenajate pentru copii. Și spun asta numai prin prisma de părinte. Fetele mele nu o să aibă facilitățile pe care le au copii acolo.
LikeLike
Nu știu cum e acum acolo, mai ales la tine, dar la Cluj sunt multe locuri destinate copiilor, acum. Dar ai dreptate, sunt niște aspecte care pe mine m-au fascinat, dar cu care m-am obișnuit în timp. Oricum și la noi, în România lucrurile s-au mai mișcat în bine. Nu?
LikeLiked by 1 person
Da, dar puțin. Și-aici sunt cârcotașă rău. Clujul e lux pe lângă Constanța. Nu degeaba se spune că “fruncea e tăt Ardealul”. Am prieteni în Cluj care vin în fiecare vară la mare și nu ne săturăm de stat la povești. Îi iubesc de nu mai pot. Ei povestesc de-ale lor, eu mă plâng de-ale noastre. 😬
LikeLiked by 1 person
La Cluj și la Sibiu, unde ajung eu în Ro s-au schimbat multe. Poți să mă incluzi și pe mine în grupul prietenilor din Cluj. 🙂
LikeLiked by 1 person
Da, sigur mai multe decât în Constanța. Din punct de vedere cultural, de exemplu, suntem un oraș mort. Vânez lansări de carte, teatru mai puțin ce-i drept, concerte și altele. De multe ori am ajuns la București. Cât despre prieteni, cu inima larg deschisă! Cine știe, ne-om vedea într-o zi.😘
LikeLiked by 1 person
Se vor schimba la un punct. Trebuie. Eu iubesc Constanța, am amintiri frumoase acolo, dar nu am fost de mulți ani pentru că în România mereu e prea scurt timpul să ajung în prea multe locuri. 🙂 Dar sper să revăd Marea Neagră la un punct. 🙂
LikeLiked by 1 person
Mi-ar place teribil. Da, sper să avem noroc de-un primar mai gospodar.
LikeLiked by 1 person
E prea frumos orașul ca să nu-și găsească până la urmă strălucirea. 🙂
LikeLiked by 1 person
Este, asa e. Si eu sper, repet. 😊
LikeLiked by 1 person
Pe acolo să tot fii sau să redevii copil…
Uluitoare culori mai are natura uneori! 😉
LikeLiked by 1 person
Așa este. Un loc fascinant. Iar culorile uneori sunt ireale. 🙂
LikeLiked by 1 person
An alien land… 🙂
LikeLiked by 1 person
Chiar este. 🙂
LikeLiked by 1 person
Din mai multe puncte de vedere. 😉
LikeLiked by 1 person
Cred că da. 🙂
LikeLiked by 1 person
Simțim dorul unor astfel de locuri și ne place să le (re)vedem, măcar în imagini. Parcă ne purifică pe dinăuntru.
LikeLiked by 1 person
Natura e așa cum spui… purificatoare.
LikeLike
Pingback: Spectacol… | Sweet & Salty