Cum care Doru? Dorul de ducă. Cu care m-am născut… Și ca să fie ecuația completă m-am măritat cu un bărbat ca mine. Cu dor de ducă și el.
Consecințele? Multe vacanțe. Vacanțe Speciale.
Profităm de fiecare prilej și călătorim. El e cel avizat (în studenție a lucrat o perioadă ca ghid turistic). Își face temele conștiincios, atent la fiecare detaliu și întotdeauna ia cireașa de pe tort, adică cele mai avantajoase și frumoase locații, cele mai bune oferte turistice.

În ultimii ani am devenit înțelepți, pentru că ne-am hotărât să creștem amintiri. Cum? În loc să ne mai facem cadouri obiecte scumpe, am decis să investim doar în călătorii. Să descoperim împreună minunile acestei planete. Rezultatul e peste așteptări, fiecare escapadă, lungă sau scurtă, cu avionul, autocarul, ori mașina, având farmec și unicitate proprie, incomparabilă una cu alta.

Vacanțele noastre sunt de două tipuri:
Statice, în care ne orientăm spre destinații exotice cu plajă și apă, unde staaai și staaai. Stai la soare, mai înoți și mai un snorkeling, mai un tur de ce-o fi și unde-o fi, seara te îmbraci elegant și spectacole și dans, noaptea… lună plină, stele romantice, care fac cu ochiu’ îmbietor… A doua zi o iei de la capăt și staaai și staaai și mai intri-n apă… și tot așa…
2. Active, unde nu-ți ajung ochii și sufletul (și tălpile picioarelor) să absorbi noutatea, frumusețea, culoarea, informația…. Unde (depinde de caz) pui istorie, artă, natură, geografie… pe pâine și ai itinerarii complicate zilnic…  Asta se lasă cu oboseală fizică. Umbli până se găuresc pingelele. Stele or fi și aici, dar chiar de-ți fac cu ochiu’ tu adormi pe traseul… prima pernă pe dreapta, căci seara, când faci bilanțul, ai impresia că dimineața a fost acum trei zile.

Cele mai dragi, vacanțe speciale cu adevărat, sunt cele pregătite în secret de soțul meu. Aflu în ultimul moment că plecăm. De obicei îmi zice: „Mâine plecăm în vacanță, ai nevoie de costum de baie, haine subțiri.” Ori: „Vezi că-ți trebuie pantofi comozi”. Pe alții probabil i-ar scoate de pe direcție, dar eu ador să mă las pe mâna lui. Mi-e greu să mă prind ce și când pregătește, pentru că, fiind pasionat de turism, e mereu cu pagina de la CND Turism deschisă. Și nu așteaptă o aniversare, ori vreun moment special. Nu.
La noi domnește spontaneitatea.
***
De exemplu, iarna trecută, așteptam sărbătorile, ca tot omul, după tradiția românească. Habar nu aveam că nu cu sarmale și cozonac voi petrece, ci la piscină în costum de baie. Că plecăm, am aflat cu o zi înainte, iar unde mergem am aflat în aeroport. Moș Crăciun ne-a găsit tocmai la Punta Cana. Am fost atât de entuziasmată, că tot drumul București-Frankfurt-Punta Cana am râs și făcut planuri.

Oooo! Caraibe… amprenta zeului Ra. Visez și acum cu ochii deschiși…
Căldura are alte dimensiuni acolo, o alchimie complicată o transferă în pielea măslinie a locuitorilor insulei, o imprimă culorilor stridente, care țipă la tot pasul prin vegetația luxuriantă.
Am profitat de fiecare secundă petrecută pe cel mai frumos pământ din Lumea Nouă, așa cum a fost numit, datorită plajelor cu nisip alb și oceanului turcoaz.
Un paradis convenabil aș putea spune, pentru că absolut totul era inclus în pachetul inițial de vacanță all inclusive: serviciu ireproșabil, mese delicioase, restaurante À la carte. Îmi vin flash-uri în minte:

• așezați în apă la barul din piscină, cu o Pina Colada, sau un Mama  Juana –  băutura tradițională dominicană, care, spun ei, e un leac bun la toate, dar în principal, un afrodisiac pentru bărbați.
•  învățând  dansurile lor populare Merengue și Bachata, mișcările acelea pasionale, ritmate.
  

  

  
• înotând în oceanul cu apă călduță, ori făcând snorkeling printre mii de peștișori incredibil de  viu colorați.
• bucurându-ne de spectacolele lor vesele, seara, în briza oceanului.
  

  

  Republica Dominicană e singurul loc din lume unde se găsește Larimar, o piatră prețioasă, albastră, foarte rară, descoperită de un american, care i-a dat numele, combinând numele fiicei sale Larissa și cuvântul spaniol pentru mare, Mar.

  
  
  Bineînțeles că m-am întors acasă cu  un colier, care se potrivea perfect cu pielea mea semi-creolă, după șapte zile de paradis solar.
  ***
  Altădată m-a surprins aducându-mi Parisul la picioare. A ales un circuit cu autocarul de șase zile și sus, în turnul Eiffel am avut orașul dragostei întins în fața mea, ca un preș al luminii. Turul a fost complex și intens, atingând foarte multe obiective: Versailles – călătorie într-o epocă grandioasă, contrastând fantastic cu peisajul urban modern din Deffence. Grădinile Luxemburg, dantelării florale, încă păstrează parfumul epocii apuse, la fel castelele de pe Valea Loarei și de pe Valea Senei. Am vizitat Sorbona, muzeul Louvre, Catedrala Notre Dame, Pantheonul, Cartierul Latin și multe altele. Lista e lungă, incluzând Disneyland și-o croazieră pe Sena. Am învățat practic Franța la ea acasă, iar circuitul a fost perfect organizat în acest sens.

  

  ***
  În primăvară, vacanța a avut gust românesc: un sejur în Bucovina. Am mers cu mașina la un hotel rustic, în satul Voroneț, aproape de pădure, unde am petrecut cinci nopți.

  Am vizitat mănăstirile: Voroneț, Putna (unde e mormântul lui Ștefan cel Mare), Sucevița, Moldovița, Humor, chilia lui Daniil Sihastru. În drumețiile noastre am ajuns și la o stână unde am gustat cea mai bună brânză, făcută chiar acolo.
  Ajunși în Cetatea de Scaun a Sucevei am respirat aerul greu de istorie…
  Frumos traseu, încărcat de culoare, tradiție, arhitectură, natură, legendă…
  ***
  Despre surprizele soțului meu pot scrie o carte, pentru că știe cum să exploateze fiecare moment. Oricând mă pot aștepta la orice: de la o evadare de week-end, până la o croazieră, sau o călătorie la capătul pământului.
  Plăcerea noastră o transmitem și celor dragi, pentru că ne întoarcem atât de bogați sufletește, încât familia, prietenii și colegii ne imită, își aleg exact aceleași destinații de vacanță și se întorc fericiți, cu bateriile și sufletele încărcate.

  Articol scris pentru SuperBlog Spring 2016.