Ce e bun trece repede… și obosește… și îngrașă…
Sărbători frumoase, prilej de bucurie…
Bucătăreală maximă și întors casa pe dos…
Am lipsit din peisaj pentru că am fost prinsă până-n vârful urechilor, ca voi toți. La noi în casă se petrece românește, chiar dacă suntem departe de Românica noastră. Respectăm în linii mari tradiția, chiar dacă, din exces de zel, ori prea multă creativitate lucrurile o mai iau în altă direcție. Ouăle (eu așa le spun, acesta e termenul pe care îl consider eu corect) ar fi trebuit să fie roșii. (Le vopsesc tradițional ca la bunica, cu coji de ceapă roșie, ca să fie cât mai bio). Le-am mai pus câte-o frunzuliță la unele. Iar pe altele m-am jucat cu pensula. Și-am desenat uitând că mai am 1001 de treburi.

La sfârșit le-am dat cu slănină, așa că au fost lucioase și mândre.
Rezultatul o să-l vedeți și voi. În realitate au fost mai frumoase pentru că modelul se pierde un pic prin faptul că oul nu e plat ca o foaie de hârtie.

Musafirii s-au codit să le ciocnească pe cele desenate și mi-au cerut să le dau acasă. Nu vă spun ce bunătăți am mai gătit că veți crede că sunt Superwoman.(chiar sunt!!! :D)
E încă ceas de sărbătoare și vă urez cu drag să aveți liniște în suflet, lumină, bucurie și culoare!