Viața… carte de colorat. Ea are desenele, noi creioanele…
Ieri am cunoscut-o pe Blanca, o sud-americană frumoasă, cu forme voluptoase și ten ușor măsliniu. O știu din vedere de multă vreme, pentru că o întâlnesc zilnic pe traseul kilometrilor mei de jogging. E în jur de șase după-masa ora la care ea și Friday ies la plimbare.
La început ne-am zâmbit, apoi salutat, iar ieri am stat de vorbă și am râs cu poftă amândouă. Îmi plac oamenii solari, cu râsul în buzunar și privirea clară, la vedere. Motivul apropierii noastre a fost Friday, micul ei Shih Tzu, alb, ca un ursuleț miniatural și agitat.
Realitatea este că el își plimbă stăpâna. Mie mi-e frică de câini, dar sunt și excepții. Când personajul în sine e caraghios, uit frica din cauza râsului. Friday este un grăbit și ocupat, un om de afaceri sobru, accidental ajuns cățel. Merge hotărât, cu privirea severă de „nu deranjați”, ignorând umanoizii, evitând scârbit orice mână, care ar vrea să-l scarmene pe burtică.
Confrații lui de toate rasele, întâlniți în parc, fac orice giumbușluc pentru o mângâiere. Oricât de mică. Nu Friday. El nu se-ncurcă în mărunțiș. Își lasă stăpâna mult în urmă, de fiecare dată. Se oprește din când în când și-o caută din privire să n-o piardă. Atât.
Blanca e un om plăcut. Fizic și temperamental. Un om care-ți dă vibrații pozitive. Sunt frumoși oamenii soare, care împodobesc cald ziua. Indiferent de anotimp.