Vi se întâmplă vreodată să aveți atât de multe de spus încât să nu puteți să puneți mâna pe creion, că nu știți de unde să începeți… ?
Așa sunt eu acum. De aceea tatonez terenul și sparg gheața.
Ei, da! O să-mi spuneți că de unde gheață în aproape vară? Eu știu? Așa cum nu știu de ce-s răcită cobză.
Îmi fluieră gândurile în cap. Fermentează cuvintele. Mă mănâncă buricele degetelor și nu știu ce și de unde să încep. Ar fi firesc cu începutul. Da…
O să spun că e bine acasă. E bine în vacanță. E bine să fie bine.
Adică mai bine bogat și sănătos decât sărac și bolnav -spuse ea strănutând viguros. Revin. 🙂
Și pun ceva de mâncare, ca o gazdă bună ce sunt. Sau vreau să fiu. Dar mi-a plăcut. Și omul, și produsul, și atitudinea. Dar mai ales atmosfera. 🙂