WORDS[1]
Uneori ne împiedicăm în cuvinte. Suntem „lupi moraliști” de ocazie, uitând că absolut toți trăim în această lume efemeră, pretutindeni decorată simetric cu bălți de noroi.
Toți, absolut toți, ne stropim în trecere cu stropii păcatului, care mustesc în realitatea noastră cotidiană. Emitem judecăți superficiale, fără să avem răbdarea să citim un text, ori o acțiune a cuiva din trecerea noastră. Viteza și nevoia noastră de a pune etichete…
***
Uităm de multe ori că în primul rând ne suntem datori nouă înșine. Ne punem sub semnul lui TREBUIE și ne auto-impunem teorii și reguli, care nu ni se potrivesc. Construim pentru un mâine, care de multe ori se încăpățânează să rămână în viitor, sacrificând secunda palpabilă, amânând, mereu amânând…
Nu pledez pentru haos, ci pentru a trăi. În prezent.
Să fim buni cu ceilalți, dar să nu ne uităm pe noi înșine în afara ecuației. Adevărul are forma cristalului. Depinde extrem de mult cum cade soarele și ce curcubeu generează în direcția noastră. (curcubeu = iertare)
Problemele au soluții și fiecare dintre noi are o motivație pentru ceea ce face, ce zice…
Eu sunt spontană. Sar ca dopul de la sticlă. Dar viața m-a învățat în ultima perioadă de timp că niciodată nu e bine să spui niciodată.
Realitățile se schimbă. Noi ne schimbăm.
***