Drum de Kitchener, aproximativ 100 kilometri. Nebunie în trafic, dar nimic neașteptat, că e 401… adică se știe, se cunoaște, se așteaptă, se…. Ies setată. Blocaj de două, trei ori, în limite rezonabile. Și încolo și încoace. Dar e ok. Îmi place să conduc. Nu le prea am eu cu stânga și dreapta, dar e bine. Că GPS-ul zice și arată… așea căăăă…. În rest am instinct de vultur. 🙂  La final toată lumea mulțumită.
Îmi place libertatea pe care mi-o dă mașina. Senzația de dat cu sania, când glisez de pe o bandă pe alta, muzică, kilometri în față, cafea… (și cine a inventat autostrada, cred că s-a gândit un pic și la oamenii lipsiți de răbdare, ca mine.)
De ce să ne poticnim la jde stopuri? – am undă verde GARANTAT: doar dacă am nevoie(NEVOIE!!!) să-mi verific telefonul, sau să mă rujez. Atunci am undă verde. Clar. Zici că mă văd stopurile și complotează. Și-mi fac în ciudă…

PS: Are cineva Ajusto? Și dacă da, cum faceți pe autostradă? Îl ascultați pe el, sau instinctul de pe talpa piciorului (Da, cel de pe accelerație)?
Eu mă înțeleg bine cu el prin oraș. În rest, zice că nu mă cunoaște.