IMG_6275[1]

Cu vorba ei de pâine coaptă
și-albastrul lăcrimând uscat…
Făptura mică, aplecată-n șoaptă
cumintea mea bunică a plecat…

O sfântă-a fost bunica mea cuminte,
Cu cruce grea, pe spatele-i plăpând,
cu vorba înțeleaptă și adâncă,
cu griji de noi și rugă vie-n gând.

Ea n-a știut decât să tacă și să-ndure,
să crească mulți copii și mulți nepoți,
cu sufletul plecat în rugăciune,
cu dragoste și milă pentru toți…

Iubită umbră înțeleaptă…
bunica mea, icoana mea
cuminte, mică și blajină
Azi ai plecat din viața asta grea…

***************************

Și plata depărtării-i mare…
Cu ochii uzi îngenunchez în mine,
Că azi ograda unde mă jucam odată
E-n negru hâd și în suspine.