Cuvinte ce trebuie puse pe frigider!!! Musai!
În plus am nevoie zilnic de exerciții: o oră, cu voce tare, în fața oglinzii: nu-uri și cuvinte cu p și f. Da. Exact acelea.

Am ajuns să mă scot din sărite. Eu pe mine. Enervant de politicoasă și diplomată și serviabilă și bla și bla și bla…
Prietenele mele, mai colorate în limbaj, că-s oameni și ele, s-au hotărât de Revelion să mă facă să zic p.. hfefeș, adică la masculin, cum ar veni.
Eu? M-am codit, ce m-am codit, dar nu era loc de întors. Afumate, gălăgioase și insistente, muzică și dans… deh, petrecere… așa că la unu, doi și trei…. tare și răspicat trebuia să zic.
Și am trișat, adică am zis Pola (Paula în engleză așa sună. Nu?) Bruiajul de fond m-a ajutat. Ele fericite: mission accomplished… Am zâmbit, am sughițat și… Pola!!!
Nu! Nu se mai poate!!!

Azi. Ieșeam de la cumpărături și un cerșetor mi-a cerut mărunt. Eu nu prea am cash cu mine, așa că-n portmoneu câteva monede, sub un dolar. Jenant.
I-am dat totuși, cerându-mi scuze. Mi-a mulțummit omu’ fericit. Iar eu???
După ce că-mi cerusem scuze… i-am mulțumit!!!! Dohhhhh!!!!!
De ce? În virtuatea inerției. Habar nu am de ce.

Nu. Trebuie să am o discuție serioasă cu mine în fața oglinzii: nu, și nu, și nu și fjeore, fheff și pdfaf și pfgehee.

Păi nu? Viață-i asta?