me-time[1]

Noi: stăpânii absoluți ai clipei. Și ai amintirilor de prin buzunare…
MÂINE, cu ale lui planuri, timid se-ascunde sub semnul lui POATE. La umbră.
Incert. Rușinat. Dependent de un DACĂ. De un PROBABIL.
AZI și ACUM mi se zbat în palmă… palpabile, pufoase.

Le modelez cum vor mușchii mei și… ai tăi, dacă ai norocul să încapi în ecuație. Dacă…        Le modelez după regula MEA, fără gând de ce va zice lumea MÂINE, fără morală, ori convenție socială… Fără lege… fără…
AZI și ACUM mi se zbat în palmă…

Le modelez cu un pic de lacrimă, cu râs și dorință. Muzical și colorat. AZI și ACUM trăiesc după legea mea…  Încerc…

Ieri, rest de gânduri…
Mâine, balast de imaginație. Larvă în devenirea lui ACUM.
Așa cresc mari visurile în fluturi.

Jocul are patru pioni: AICI, ACUM, EU și TU.
Nu trișa!!!

MÂINE… nisip în clepsidră, la pachet cu povestea: „a fost odată ca niciodată…” și de va mai fi….  poveste se va povesti…. și-am încălecat…. ș-am spus… așa….

Gânduri învârtite pe sub mână. La negru…