T13

Bolborosesc tăcerile-n grădină,
și iarba se întinde către cer,
iar florile se-aprind culoare
uitându-și timpul efemer.

Doar orologiu-și mișcă acul.
Încet, pe-ascuns mănâncă ziua
și-aduce noaptea mai devreme.
Împinge cu de-a sila luna.

Copaci valsează prin pădure,
ignoră vântul pisălog,
se-apleacă elegant cu ramuri
și schimbă frunze-n dialog.

E cald la mine în grădină.
Octombrie – o teorie-n calendar…
eu cred că iarna va uita să vină
și vom primi o extra vară-n dar.

Decis-a timpul să se odihnească?
să țină vara asta șase-șapte luni,
iar Anul Nou să vină mai încolo,
când luna împlini-va zece săptămâni?

Iar soarele să poarte lesă scurtă,
dorințele în dor să fie-absente.
De vară să ne îmbuibăm cu toții
Și să trăim festina lente.

(Vară amnezică de octombrie pe strada mea. Cald la gradul nefirescului absolut pentru 19 octombrie.)