Un carusel complicat de drumuri și gânduri și vorbe întortocheate…. Idei și presupuneri, imagini care se joacă cu imaginația noastră. Și mai presus de toate viața: balanța aceasta pe care încercăm cu toții să o echilibrăm în căutări de răspunsuri la întrebări, care urlă în mintea noastră.
Mi-am petrecut sfârșitul de an într-o Românie amestecată: sigur că bucuria de a fi acasă a predominat. O musafiriadă continuă, sărbători, revederi, intensitate, revelion, fericire, care inevitabil se transformă în lacrimi la despărțire. Iar și iar.
Frigul m-a mușcat rău și ciudat la Cluj, deși s-ar presupune că obișnuită fiind cu clima canadiană ar fi trebuit să nu… dar chiii. M-a mușcat rău de câte ori a trebuit să fiu pe afară.
O victorie personală: am șofat în România. Am refuzat de fiecare dată până acum, deși mașina mi-e prelungire firească în Canada. Dar aveam eu senzația că nu încap pe străzile mult mai înguste ale Clujului, că se conduce mai nu știu cum… basme. Dificil a fost până m-am hotărât să mă așez la volan.
Culinariada și-a spus ca de obicei cuvântul, apoi a fost Veneția cu prietena mea cea mai bună, unde era să pierdem avionul, deși ajunsesem în aeroportul din Cluj cu mult înainte de cele două ore regulamentare înainte de zbor. Dar am început să povestim și să povestim și iar să povestim (era prima dată când ne revedeam) și timpul s-a dizolvat ciudat, am alergat la avion în ultimele secunde înainte de decolare.
În doi ianuarie am revenit în Canada, însă doar pentru o zi și jumătate. Am decis să schimb iarna pe vară și zăpada pe palmieri și ocean. Așa că următoarea destinație a fost Mexic: Valladolid, Chichen Itza, Cancun și Puerto Morelos, Riviera Maya. Ar trebui să fie kilometrică povestea mea despre Mexic. De fapt nici nu știu despre ce să spun mai întâi, despre oameni și locuri, despre culoare, despre mâncare, despre ocean, despre furtuna care ne-a surprins în largul oceanului aproape de Insula Muierii (noi fiind pe un catamaran după snorkeling) despre polițistul simpatic care ne-a oprit pentru că depășisem limita de viteză pe autostradă și ne-a iertat pentru că eu voiam să merg la pipi. Bucățele mici, cu personalitate și aromă specifică, zile fierbinți sau foarte reci, condimentate cu gânduri și poveste…. Doruri, acceptări și refuzuri… lucruri care se complică fără rost…