Tags
Cancun, Chichen Itza, dolce far niente, El Cid, energie pozitivă, lecție sufletească, muzică live, ocean, paradis, piscină, plajă, resort, Riviera Maya, vacanța, Valladolid
Ultima parte a vacanței, El Cid, Riviera Maya, se presupunea a fi cireașa de pe tort. După contactul brut cu realitatea mexicană dură, necosmetizată, de la Valladolid, apoi cu felia de istorie pe pâine, de la Chichen Itza și zilele exotice de la Cancun, ne aștepta un dolce far niente.
Impresia inițială a fost spectaculară: arhitectură modernă, vegetație de vis, amenajări, culori, toate rimând ca un poem cu cerul și oceanul. Primul contact a fost o stare de bine, de ușoară atingere a paradisului…
Eram în unul din cele mai luxoase resorturi* în care fusesem vreodată și totul părea să meargă ceas.
Am fost conduși la recepția impresionantă a hotelului, care avea în centru un bar imens, circular, înconjurat de mese cochete și scaune perfect confortabile, unde seara era muzică live. Am ajuns apoi în cameră. Eu nu sunt pretențioasă. Nu merg în vacanță să stau în cameră. Dacă e curățenie și liniște (că e musai să dorm, altfel nici eu nu mă pot înțelege cu mine) sunt fericită. Nu mă interesează detalii de mobilier, culori, etc, deși, sigur că apreciez esteticul, confortul și calitatea.
Pe de altă parte călătoresc destul de mult, așa că am locuit în tot felul de camere de hotel: mari și mici, frumoase, moderne, elegante, în diferite stiluri… dar încăperea asta m-a impresionat. Cred că designerul a luat în calcul inclusiv modul în care se filtrează lumina la diferitele ore ale zilei. Mi-a plăcut atât de mult, încât atunci când am prins o dimineață cu ploaie, am fost fericită să stau înăuntru și să scriu. Era un răsfăț, nu o cameră. Seara ne erau făcute paturile pentru somn și pe perne creșteau magic dulciuri. Iar balconul larg dădea în tăcerea verde a copacilor, pe malul râului unde se presupunea că locuiesc crocodili.
Prima zi a fost perfectă. Însă din a doua zi a început să pălească puțin paradisul meu personal. Ceva lipsea. Vremea își mișca aici parcă altfel pașii, mai domol, în ciuda încercărilor, destul de forțate, ale angajaților de-a face atmosferă și a muzicii care colora pe timpul zilei resortul și plaja.
Apa din piscină era ciudat de rece, o jumătate din suprafață fiind mereu la umbră. De aceea, probabil, era puțină lume, inclusiv la barul aflat în interiorul piscinei, loc de obicei aglomerat în alte locuri pe unde mai fusesem.
Însă esențialul era acolo: oceanul și plaja. Noi ne urmam rutina zilnică, iar seara mergeam la spectacole.
Zile gemene, treceau paralele și egale, până într-o noapte, când am avut o revelație fantastică. După spectacol am trecut pe la barul de la recepție. De la distanță se auzeau râsete, muzică, ecouri de chef încins. Când am ajuns, am dat cu ochii de o atmosferă… nebună. Protagoniștii se simțeau la superlativ și acționau ca atare. Ele, dansau desculțe, pierdute în versuri pe care le cântau tare, cu patos, cu ochii închiși, deodată cu solista. Ei politicoși, carismatici, cu priviri hoațe, se zbăteau pe ritmurile antrenante, se învârteau pe călcâie în mișcări îndrăznețe. Incredibil, în fața noastră o generație de „adolescenți” între șaptezeci și optzeci de ani chefuiau, electrizați de muzică retro, cu o poftă de viață și o bucurie, cum nu cred că am mai văzut vreodată. O desfășurare de energie pozitivă, copleșitoare, mi-a umplut sufletul.
(Frumoși și surprinzători pot fi oamenii!!!)
Nu am văzut atâta tinerețe nicăieri. Nici nu aveam cum.
E firescul tinerilor să își poarte vârsta, să o țină lipită neglijent pe față. Dar să o vezi pe fața senectuții, e chiar victoria vieții.
Frumoșii nebuni din fața noastră își trăiau clipa. Și clipa era incandescentă. Un grup bine sudat, de ani și trăiri similare și paralele, emana o poftă de viață și o bucurie molipsitoare. Erau atât de acordați unul cu altul, încât la sfârșit, când i-am auzit vorbind, m-am mirat că de fapt nu se cunoșteau.
Am realizat în acea secundă că nu există vârstă. Sufletul nu îmbătrânește. Te naști cu el tânăr, sau bătrân și porți trupul temporar, ca scut… De nevoie.
Să-ți acoperi o vreme goliciunea, să nu răcești în furtună.
Trupul e doar o mască neesențială, neputincioasă în a acoperi focul interior, iar vârsta o glumă, care trebuie aplicată pe față la o anumită oră în viață. Prescripție divină.
Nu am făcut poze. Nu am putut să-i tulbur. Le-am respectat intimitatea fericirii și mi-am plecat gândul în mulțumire adâncă pentru darul lor. Toți cei de la mese, că mai erau gură-cască, la fel ca noi, aveam aceeași expresie pe chip: de drag, de mult drag și respect pentru acești posesori de vieți frumoase…
Și cele șapte zile gemene s-au topit, ca niște cuburi de gheață la soare, iar eu am revenit cu dor în cuibul meu din țara arțarilor desfrunziți în iarna lui ianuarie, cu pielea mai măslinie, cu încă o filă de jurnal, dar mai ales cu o lecție sufletească învățată…
El Cid, Riviera Maya…
* „resort,” are un sens apropiat de ”stațiune” ori „complex turistic”, însă denumește o realitate diferită. Stațiunea este un oraș turistic, pe când resortul este un loc special construit pentru turiști, destinat exclusiv lor și aflat, în general, la distanță de localități. Localnicii (excepție angajații care lucrează în incintă) au accesul interzis în resorturi, intrarea fiind securizată. Doar turiștii, care poartă un semn distinctiv (de obicei o brățară colorată) pot intra sau ieși.
racoltapetru6 said:
Trebuie să fii mulțumită, pentru că ai luat cu tine tot ce se putea: frumusețea locurilor, în fotografii, ospitalitatea oamenilor, în suflet. Să te bucuri de ele mereu! 🙂
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Sunt extrem de bucuroasa pentru fiecare loc unde ajung. Aici ai văzut ce m-a impresionat. Minunați sunt oamenii! Ce bine ar fi sa nu uitam. 😊
LikeLiked by 2 people
Monik said:
Ce faina experienta! M-au cucerit imaginile si relatarea vacantei, dar cel mai tare episodul vitalității surprinse pe scena de dans. ❤️
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Eu am fost șocată în seara aceea, în sens bun. 🙂 Sincer. Au fost atât de faini oamenii aceia. Știi? Era palpabilă energia pozitivă și bucuria. Am zis că intrăm cinci minute să bem ceva, dar am stat până și-au terminat ei „show-ul”. Nu am putut să ne dezlipim. 🙂
LikeLiked by 1 person
MamaLor said:
Ce frumos! Sunt minunate fotografiile , ai “un ochi bun”! Mulțumesc p entru călătorie, nu ms gândeam ca intr-o zi normala de miercuri sa ajung așa departe!
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
A fost foarte greu să fac selecția fotografiilor, pentru că fac extrem de multe. Cu drag pentru călătorie. Îți mulțumesc că ai fost cu mine, că ai primit în suflet culorile pe care am încercat să le transmit. 🙂
LikeLiked by 1 person
Fabiola Ion said:
Visez cu ochii deschişi. Voi ajunge în viaţa asta într-un astfel de loc? Mulţumesc pentru reverie…
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Fată Veselă, tu vei ajunge absolut oriunde îți dorești. Eu știu, tu știi. 🙂
Mă bucur din suflet că ai „gustat” experiența mea mexicană. 🙂
LikeLiked by 1 person
Fabiola Ion said:
Uneori și visele mele mărețe sunt prea mărețe pentru mine. Dar încerc să le ating și zic eu că fac destul. Cu drag!
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Când îți pui ceva în cap, Universul conspiră la îndeplinirea planului tău. Așa se spune. 🙂
(or fi acolo vreo două-trei condiții să nu exagerăm 😀 😀 😀 )
LikeLiked by 1 person
Fabiola Ion said:
Da, m-am convins și eu pe deplin după ce-am văzut filmul de care-ți spusei și analizându-mi viața. Adevărul e, și fără falsă modestie, cam tot ce mi-am dorit și mi-am propus să realizez am reușit. O să trec și Cuba pe wishlist. 😁😁
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Mexic de data asta. 😀
Te bănuiam așa, pentru că te simt aceeași structură. Și cam așa e și traseul meu, cum spui. 🙂
LikeLiked by 1 person
Fabiola Ion said:
Ăăă…. scuze. Mexic. Șofez. :))) Idem și eu. 😊
LikeLiked by 1 person
HopeLess said:
Oh Doamne… superb! 😍 Esti o fericita si norocoasa ca ai vizitat asemenea locatii de vis! Ai vazut, ai cunoscut, ai “gustat” din locuri exotice fastinante si istorii si culturi frumoase, asa cum multi nu au si nu vor avea ocazia. Eu iti multumesc, ca m-ai plimbat si pe mine alaturi de tine prin intermediul acestor articole si poze minunate!! 😘❤
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Eu îți mulțumesc că mă însoțești, mai ales că sunt conștientă că articolele „travel” sunt mai greoaie, cu mai multă informație (mai greu de digerat când e doar teoretică). Iubesc mult călătoriile și sunt fericită de fiecare loc/lucru pe care-l descopăr. 🙂
LikeLiked by 1 person
HopeLess said:
Sunt convinsa ca te bucuri de fiecare experienta in parte! 🙂
Sa fii sigura ca te voi insoti si de acum incolo… cu drag! 😘
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Așa este. Cred că anumiți oameni sunt croiți cu dor de ducă. Eu sunt cu siguranță pe lista asta. Și cred că și tu. :))
LikeLiked by 1 person
HopeLess said:
Da, si eu. Mai ales vara… in sezonul cald, nu m-as opri din mers! 😁
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Exact. 😀
LikeLiked by 1 person
HopeLess said:
😊😘
LikeLiked by 1 person
A thorn in your side said:
Ultima poză e special pentru mine, nu? 😛 😀
E alta care-mi place maxim dar te las să ghiceşti. 😉
Povestea e pasional descrisă, place. 🙂
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Sigur: ți-o dedic ultima. Alta? Oscilez între: cu merele, cu dansatoare și cu barul de pe plajă. Am nimerit?
Mă bucur că-ți place curgerea poveștii. Mult. 🙂
LikeLiked by 1 person
A thorn in your side said:
Ai nimerit cum te-am nimerit eu cu rochia. 🙂
Dar primeşti un indiciu: Potecuţa. 😉
Nu ştiu de ce am ales-o instantaneu pe aceea. Poate a fost un semn că cineva a găsit calea spre Lumină… Încă nu ştiu.
În rest totul e în regulă. O vacanţă sublimă. 🙂
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Da, recunosc că e și una din preferatele mele. Îmi place mult și cum s-a filtrat lumina. Vacanțele sunt sublime prin definiție. Nu am fost nicăieri de unde să nu mă fi întors mai bogată. Indiferent unde și ce condiții au fost. 🙂
LikeLiked by 1 person
A thorn in your side said:
Ai tu un talent să vezi frumuseţea răzbătînd chiar şi printre băltoace şi mîl… Ferice de tine! 🙂
LikeLiked by 1 person
mcooper801 said:
Minunate amintiri, pozele pe masura…un bagaj care tine loc de cald peste tot…inclusiv in suflet ! O zi frumoasa, draga inimii tale ! ❤
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Sunt amintiri frumoase, solare, care prind bine mai ales acum, când afară e alb. Culoare versus non culoare. O zi super frumoasă! 🙂
LikeLiked by 1 person
Poteci de dor said:
Am rămas agăţată de piscină şi de fotografia aia cu raza ce cade-n valuri. E bestială fotografia aia!!!
Şi am rămas cu gândul la “adolescenţii” petrecăreţi. Doamne, cât aş vrea să îmi pot păstra sufletul tânăr…
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Și eu am rămas agățată printre culori, lumini și umbre… Mă bucur că „te-am agățat” și pe tine.
Cred că e un har să porți întreaga viață sufletul tânăr. Pentru că asta înseamnă că-l păstrezi curat. Așa pareau „adolescenții” petrecăreți.
LikeLiked by 1 person
cristinicad said:
„Călătorie” este a patra limbă pe care o vorbesc și vocabularul ei își are originea din tainele copilăriei… 🙂
Mulțumesc că mi l-ai îmbogățit. M-am reconectat cu mama natură și sunt două imagini care mi s-au lipit de retină: a doua (albastru și ale lui degradeuri) și a cincea (lumina, căldura, frumoasa și blânda energie trimeasă pe Pământ)
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Frumoase limbi vorbești. Și pun pariu că ești fluentă la toate cele patru. 🙂
(Am lăsat mesaj la tine pe blog).
LikeLike
Tipsynel said:
Noroc cu asterixul pentru că nu prea îmi place cum sună „resorturi“ dar finuţă ca întotdeauna ai punctat la timp. Este că bătrâneţea nu mai pare aşa grea? Tinereţea o porţi în suflet indiferent de vârstă! Sârut mâna pentru imaginilew superbe!
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Știu că termenul sună un pic forțat, însă nu l-am putut evita. Mi s-a părut necesar în morfologia textului.
Bătrânețea și alte noțiuni abstracte sunt interpretabile și se dizolvă în tot felul de înțelesuri. Ce avem în suflet este cel mai important. Întotdeauna. 🙂
Bunătatea, pozitivismul, încrederea cultivă suflete frumoase, iar vârsta nu schimbă acest lucru. 🙂
LikeLiked by 1 person
Pingback: Culinariada | Sweet & Salty