Am simțit de dimineață o durere ciudată. Adormită pe jumătate am luat un Tylenol. Apoi, ca un robot, mi-am urmat rutina obișnuită. Am pregătit filtrul de cafea și am fugit la duș. Durerea, sau mai degrabă indispoziția refuza să dispară. În plus aveam o stare ciudată: mintea-mi era complet detașată de corp. Nu reușeam să mă concentrez.
De obicei îmi spăl părul cu șampon, îl limpezesc și apoi pun conditioner. Îl masez un pic și îl las să acționeze câteva minute asupra părului. De data asta, m-am surprins la sfârșit că habar n-aveam ce am făcut: m-am spălat cu șampon și pus conditioner, sau invers? Mi-am pus un prosop în cap și am fugit la cafea, sperând ca lichidul fierbinte, respectiv cofeina să mă aducă cu picioarele pe pământ. Însă în loc de cafea, era doar apă fiartă. Pusesem apă, fixasem filtrul de hârtie, apăsasem butonul de pornire. Uitasem doar… cafeaua. Am repetat operațiunea de dimineață, încercând să nu mă enervez. O s-o beau în mașină… Durerea, sau indispoziția îmi strângea atât de tare stomacul că nu am reușit să înghit nimic. Deși urăsc să nu mănânc dimineața.
M-am îmbrăcat și fardat fără incidente majore. Am ajuns în garaj, am deschis ușa și aranjat toate lucrurile, dar am realizat că nu am cum să pornesc. Nu găseam cheia. Nonsens. Abia deschisesem mașina. CU CHEIA.
Cu stomacul în gât, am verificat toate buzunarele, răsturnat conținutul din geantă pe scaunul din dreapta. Nimic. Parcă o înghițise pământul.
M-am dus în casă să iau dublura. Când să urc din nou în mașină, primul lucru pe care l-am văzut a fost cheia, pe scaun, exact la îmbinarea banchetei.
Nu! Așa nu se mai poate. Am sunat la serviciu, am cerut sick day și m-am dus direct la Urgență. Am discutat cu medicul. Toate sunt în parametri normali, excepție radiografia…