Se cerne ceru-n ghilimele,
lăptos și creponat dansând…
Acoperă-n minciună albă,
pământul răstignit de gând.

Roiuri de fluturi mint acoperișuri.
Le creionează-n argintiu decor,
se prind de pleoape și de geamuri…
pretind că-s veșnicii și ning cu spor.

O mască albă poartă azi orașul…
Pare curat și inocent. Fără păcat.
Doar liniștea plantează gheață
și ninge peste noi sărat…

***

Atâta fluturime se-agită alb și vesel…
Dansând. Flirtând cu cerul. Aterizând în păr.
De n-aș ști că e iarnă, m-aș crede-n primăvară,
în jocuri de petale, în miez de flori de măr…