Art-Photography-by-Oleg-Oprisco-25-600x600[1]

White Monday.  Nu m-am dus la serviciu. E snow day. Azi-noapte s-a rupt cerul. Sunt închise școlile și multe alte instituții. Zăpada universului a căzut toată, dar absolut toată peste oraș. Afară e nebunie alb-argintie, asortată cu un cer bleu deschis, metalizat.
Trebuie să ies să fac niște fotografii. Ireal de frumos. Total lipsit de viață. Tăcere înghețată.

Am deschis e-mailul Ellei:

”Da… așa este… vorbele tale au fost duș rece. Mi-au făcut bine.
Nu-i pot împărtăși lui Doru ce mă frământă. Mă apasă… Știu că-i trădez încrederea, dar l-aș supăra inutil. Și ce aș putea să-i spun?
E o toană. Mi-e rușine de mine. Nici pe tine nu trebuia să te încarc cu… până la urmă o prostie.
Realitatea palpabilă e că îl am pe Doru, sunt al lui Doru. Punct. Sunt conștientă de norocul meu, de fericirea și liniștea pe care mi le oferă relația noastră. Tu știi cât de mult înseamnă pentru mine. Nici nu mi-aș putea concepe lumea fără el. Avem atât de multe în comun.
Are bunica o vorbă care, cred că mi se aplică acum, sunt ”buiacă” (buiac e cineva care o ia razna de prea mult bine). Bunica mea înțeleaptă!
Aseară m-am dus devreme la culcare. Mi se învârteau gândurile în cap, parc-aș fi înghițit un girofar.
Am văzut e-mailul tău doar dimineață și a fost bine, pentru că la ora aceea gândeam limpede. Toată noaptea m-am perpelit.
M-am gândit mult, iar sfaturile tale au venit pe aceeași linie cu concluzia la care ajunsesem și eu. De ce să fug? Trebuie să îmi înving slăbiciunea, dacă există. Sunt o femeie puternică, am o căsnicie frumoasă. Nu sunt nici genul infidel, nici laș. Și până la urmă, se spune că cei care înșală o fac căutând ce nu au acasă. Eu am tot ce îmi trebuie, în concluzie nu voi fi tentată să înșel. Mă voi întâlni după-masă cu Payam și voi fi eu. Eu, Ella, femeia soțului meu. Pentru mine, chiar și pentru Doru, trebuie să depășesc acest moment, să-l înving, să-l calc în picioare.
Acum sunt liniștită. By the way, m-ai amuzat teribil cu ceea ce mi-ai povestit despre arabi. Însă Payam pare născut aici, are o engleză ireproșabilă, fără accent. Dar… niciodată nu se știe. 🙂
Azi, după serviciu mergem împreună să vedem niște case. Doru, bineînțeles că nu poate.
Vorbim.
PS. Am uitat să te întreb cum e vremea în T. dacă aveți probleme. Am văzut la știri că sunteți sub ninsori.
PS – bis 🙂 Mi-am amintit că am visat ciudat. Parcă trebuia să ud florile, că aveau pământul uscat. Ce-o fi însemnând?
Vezi? Clar am luat-o razna! Cine crede în vise? Iar trebuie să apelez la înțelepciunea bunicii: Treacă cu noaptea. Te pup.”

Am răsuflat ușurată. Asta e Ella. Puternică. Dacă-și pune ceva în minte merge până în pânzele albe. Așa va fi și acum. Am încredere în ea. Știu că va fi bine.
Aici ninge, ninge, ninge…