alone,art,black,and,white,photography,woman,woman,study-f402b94125068d6a4db7a5019f740374_h[1]

Zi lungă și grea… La serviciu a fost una din acele zile în care toată lumea are nevoie de tine în același timp, iar tu nu te poți clona. Am prins blocaj pe autostradă. M-am dus să fac cumpărături. Când am parcat era cât pe ce să intre unu-n mine. Fleșcăraie generală și mormane imense de zăpadă… Am reușit (în sfârșit!!!!) să trec pe la bibliotecă (nu mai aveam nici un audio-book).
De câte ori îmi fluiera ”deșteptul” a mesaj nou, mă așteptam să fie Ella. Nimic. A tăcut toată ziua, apoi toată seara. La unsprezece nu am mai rezistat și am sunat, profitând oarecum și de diferența de fus orar dintre noi. Mi-a intrat direct mesageria. Măi să fie! Nu e deloc ca ea.

Familia Ellei a emigrat într-un orășel din Ontario, pe vremea când ea avea nouă ani. A crescut și a fost educată în țara frunzei de arțar, având prieteni și colegi de toate culorile și naționalitățile. Canada este permisivă cu locuitorii ei, indiferent de religie, orientare sexuală, sau țara de proveniență. Ella, formată aici, are egală deschidere față de un român, un chinez, sau un om de culoare. Părinții nu au lăsat-o să uite românește, dar atât ea, cât și Doru vorbesc româna ca a doua limbă, prima fiind engleza.
Pe Doru l-a cunoscut de mică, părinții lor fiind prieteni de familie.
S-au căsătorit când era în ultimul an de facultate. Ea ar fi vrut să mai copilărească, dar Doru a reușit s-o convingă să îi accepte cererea în căsătorie. Și ”nu” s-a transformat rând pe rând în ”nu știu”, ”poate” , ”da”. Părinții de asemenea i-au vrut împreună și oarecum au ”ajutat” să se finalizeze pasul. Toată împotrivirea ei timidă s-a topit în fața argumentelor tuturor. Doru era deștept, frumos, băiat de familie bună, român și pe deasupra topit de dragul ei. Ce ar mai fi putut dori?
”Țin foarte mult la Doru, nu îmi dau seama dacă-l iubesc, sau nu… Uneori simt că mă sufocă cu prea multă dragoste… Cred că l-aș iubi, dacă mi-ar da un pic de spațiu…” mi-a spus Ella în perioada aceea.
Mai târziu, după căsătorie, părea fericită cu alegerea făcută. Nu credea în fluturași și săgeți de Cupidon, ci în oameni care se potrivesc și acționează inteligent, cerebral și construiesc relații conștient, cu efort și răbdare. ”Dragostea e modul în care natura ne păcălește să ne reproducem” mi-a spus Ella odată, râzând.
După o scurtă perioadă de la terminarea facultății Doru a fost racolat de o firmă din V. și s-au mutat amândoi. Soția și-a urmat soțul.
Au trecut de atunci mai mult de zece ani, care le-au consolidat relația.
Au o viață plină, cariere frumoase, pasiuni comune și o mulțime de prieteni. Doru e la fel de îndrăgostit și atent cum era la început. Are tot felul de obiceiuri cu care-și răsfață nevasta. De exemplu, la fiecare sfârșit de an, exact la ora douăsprezece, oferă Ellei ceva deosebit, într-un mod original. Noi, prietenii, așteptăm curioși de fiecare dată să vedem ce mai scoate Doru din pălărie. Anul acesta, i-a oferit un trandafir, iar pe tulpină era un inel cu diamant. Ne-a povestit râzând, cum, la florărie se uitau ciudat vânzătoarele la el, pentru că alegea trandafirul după coadă, nu după floare.

Hmmm… Ella… Sper să ne auzim mâine…