Am călimara plină-ochi. Gând și răspuns la întrebări necunoscute. Mie.
Fluturi și molii, amintiri și țeluri neștiute.
Amestecate vâscos-așteptânde. Lăsate în sertar pe mâine.
Stropi dulci-sărați sărind… pătând. Buline născocind.

Îmi plac bulinele. Sunt feminine, dulci și grăitoare. Rotindu-și ciclic rotunjimile, reinventând infinitul, începutul dar și sfârșitul.
Viața și moartea…

Mi-e poftă ca de mere, să scriu. Penița se descarcă satisfăcută pe hârtia nevinovată, pură, inocent desfărșurată. Dorința mea să fiu: negru pe alb.
Nonculori împletite de mintea mea vesel-colorată. Amestecată-n furtuni de soare și fluturi nebuni.
Amenințați cu pedepse forțate, cu insectare serioase și inginerește clasate, cu nume latinești, greoaie și cifre pe care le arunc nepăsătoare peste gard. Coji de semințe ale adevărurilor mele personale, ard.
Fac parte din zodia broaștei țestoase, născută sub semnul lui ȘI CE DACĂ?

Ating penița și curge. Pare-se din călimară sare direct peste gard și-o ia pe câmpii, printre căprioare și veverițe. Și iar ard în așteptare.
Ori căutare. Ori… nerăbdare.

Muza e așezată pe-o bancă-n parc, iar visul l-am uitat pe-un colț de trotuar…

Sunt atât de sweet și atât de salty, dar iubirea mea e gustul acru, ori amarul cafelei negre. Iar călimara mea e plină-ochi.
Pericol să inunde, să mă scufunde…
Să strig ajutor?