Întinde mâna și ajut-o!
Se străduiește, șifonată…
își aranjează ghioceii
și înverzește, zvăpăiată

cu părul răscolit de vânturi,
abia trezită, somnoroasă.
Se-ntinde cu mișcări lascive
și studiate… E frumoasă!

Și știe. E o răsfățată.
Trezește simțuri, răvășește,
parfumul ei discret îmbată.
Toată suflarea o poftește.

Pe forma-i dulce se mulează
toți norii, sclavi-îndrăgostiți…
Dansează pentru ea, pe stradă,
Nebuni, copacii înfloriți…

Fă-i o cafea, cu miere multă!
Să nu tomnim, să nu iernim…
În floare să ne trăim clipa
Doar primăvară să ne fim!

(dac-am putea s-o păcălim!  🙂 )