M-a apucat dorul de pictură. N-am mai pus mâna pe pensulă de la Paști, când m-am prostit un pic cu bietele ouă. Și, dacă nu pun la socoteală niște acuarele făcute pentru un eBook scos de o prietenă, sunt ani de când n-am dat nas în nas cu pictura. Practic de când m-am mutat în Toronto. Am tot amânat momentul și găsit scuze, că ba renovare, ba una, ba alta. O prietenă care pictează și ea (frumos tare) mi-a reactivat dorul. Am și o cameră în casă unde-mi pot improviza zona de mâzgăleală și lăsa la uscat tablourile, fără să mă împiedic de mulțimea de ustensile care trebuie și ele să stea undeva.
Închid ușa și gata. Restul casei nu intră în revoluție.
Am găsit și scos de prin cutii vopsele, diluant, culori de apă, acrilic, ulei, șevalet, paletă, pensule, etc. Nu am găsit uleiul de in, deși sunt sigură că am pe undeva. Însă, de fiecare dată când să mă apuc, ceva lipsea. Când fu Tache, nu fu Tică…
Așa că m-am dus hotărâtă la un mall să cumpăr ulei de in. Am străbătut toate aleile și scanat din mers magazinele. Necâștigător: haine, accesorii, pantofi, mâncare, electronice și …. în reluare. Am plecat cu buza căzută. Noroc că în drum am văzut un Canadian Tire. Dar aici altă bubă: erau mai multe tipuri. Pe care să-l aleg? Instrucțiunile nu erau de ajutor. Se presupunea că știu ce-mi trebuie. Nop. Nu știam.
Indianca de la raion, „doamna știe tot”, s-a apucat, mai neajutorată decât mine, să citească ambalajele, deși i-am explicat că nu asta era problema. De citit știu și eu. Pe mine mă interesa să-mi spună care e deosebirea între uleiul de in crud și uleiul de in fiert. Am ales crud și-oi vedea. Iar dacă nu-mi va fi prea rușine de rezultat o să postez mâzgălelie mele. Posibil că vor fi un fel de studiu de culoare, deci ceva abstract, pentru că intenția mea e să fac să se pupe culorile din dormitor: mov, bej și alb. Am nevoie de un tablou în care să se împrietenească, chiar să se iubească, dacă le pot convinge. Să vedem cum va funcționa chimia.