antonio_mora3[1]

Azi sunt minus șaisprezece grade, dar mă încăpățânez să simt în aer primăvara. Un soare cu dinți mușcă cu poftă din obrajii mei. Îi zâmbesc cu ironie… Cât crede că mai poate? Mâine e 1 Martie. Am primit din țară trei mărțișoare. Le voi pune pe toate trei și povestea mărțișorului mă va însoți toată ziua: firul alb și firul roșu…

Ella:
„Am închiriat un apartament mic și ieri m-am mutat. Ai mei s-au împotrivit până în ultima secundă. Nici nu știu ce îi îngrijorează mai mult, cum mă simt eu, sau ce zice lumea. Sunt șocați de mine, de atitudinea mea. Fata bună, mândria lor de până acum, a dat rău de tot în petic. De altfel, cu mentalitatea lor e greu să înțeleagă. Dacă mi-ar fi fost alături… însă ei par să îl susțină mai mult pe Doru. Am încercat să le explic. Nah, nici nu vor să audă. În ultima vreme cultiv doar dramă în jur.
E prima dată când locuiesc singură și într-un mod ciudat, trebuie să-ți mărturisesc, chiar îmi place. Am control asupra spațiului, tăcerilor și cuvintelor. Nu trebuie să dau explicații, nu trebuie să mă forțez să fac nimic din ceea ce nu vreau. Pot să… respir. E un soi de libertate pe care n-am cunoscut-o și n-am știut că o doresc.
L-am rugat pe Doru să nu mă sune o perioadă, să lăsăm lucrurile să se așeze. Mama mă exasperează cu telefoanele, cu dorința ei de a înțelege ce se întâmplă și a-mi da sfaturi peste sfaturi.
Nu l-am sunat pe Payam, deși era în mintea mea să iau legătura cu el. M-a sunat însă el. Voia să vedem o casă. Firește că nu avea de unde să știe ce se întâmplă. I-am spus, fără să-i dau nici un detaliu că, deocamdată am renunțat la acest proiect. A fost mirat, dar nu a părut supărat. Agenții imobiliari investesc zile întregi de munca în clienții lor. Dacă nu se finalizează o tranzacție, ies în pierdere. Trebuie să fie diplomați. Nu-și pot arăta nemulțumirea, indiferent de situație, pentru că oricine, oricând e un potențial client. Ingrată muncă. Dar Payam chiar a părut sincer. Nu mi-a cerut nici o explicație. Dimpotrivă. A fost cald și prietenos. M-am simțit bine vorbind cu el. Cred că am stat la telefon mai mult de o oră. Nici nu știu cum a trecut timpul și n-aș putea spune concret despre ce am discutat. Nu am vorbit despre Doru dar, dincolo de cuvinte, am simțit că mă înțelege.
După ce am închis telefonul am plâns. Nu cu durere, nici cu disperare, sau deznădejde. A fost… descătușare? M-am golit de toată încărcătura și tensiunea ultimelor zile și săptămâni. Lacrimile au eliberat toată energia negativă acumulată.
Azi-noapte am dormit bine pentru prima dată în ultimele săptămâni. M-am trezit odihnită și cu o ciudată poftă de viață, cum nu mi s-a întâmplat de foarte multă vreme. Voi lua lucrurile pas cu pas, fără grabă.
Te pup
Ella”