4_2ff2ba0051687eef5ca0459cf942940c_s
Titlul zilei ar fi:
Româncă celebrând mărțișorul românesc la restaurant italian pe pământ canadian.
Zăpada, un detaliu. Temperatura de minus zece grade, alt detaliu. Nesemnificativ. Eu știu că e-nceput de primăvară. Nu las niște amănunte să contrazică realitatea calendarului meu. Nu-mi pasă nici ce spune lumea-n târg, nici cât de alb e târgul.
Ne-am întâlnit cu niște prieteni la Famoso în Yorkdale.
În jurul meu lume de toate culorile, privind cu uimire cele trei mărțișoare care se odihnesc mândre pe pieptul meu.
Ei întreabă, iar eu spun iar și iar povestea lui 1 Martie. Firul alb și firul roșu îi conving și pe ei că a venit primăvara (cel puțin undeva în lume 🙂 ). Mâncăm cea mai bună pizza toronteză (era să zic din lume, dar cea mai bună a fost, nu în Italia cum ar fi fost de așteptat, ci în Las Vegas), apoi desertul specific restaurantului, pizza cu Nutella.
Și uite-așa de Mărțișor am amestecat culorile și limbile și neamurile.
A câștigat Primăvara.

Ella
„În ultimele zile am fost ocupată cu organizarea apartamentului. Ți-am pus câteva poze. E un apartament mic, cu un singur dormitor și un living luminos. După serviciu, azi, am ieșit cu Kelly la shopping. Cred că ți-o amintești. E tonică, veselă, pusă pe glume și un pic cam prea directă și slobodă la gură. Soțul ei are o mulțime de probleme, printre care și o destul de accentuată antropofobie, de aceea nu prea ies împreună. L-am întâlnit doar de două ori, cu toate că mi-e bună prietenă. Am povestit și cu ea despre starea mea ciudată și detașarea completă de viața mea de până acum. Știi cum mă simt? Parcă sunt anesteziată, iar Ella, cea de săptămâna trecută e dintr-o altă poveste. Nu am vorbit cu Doru zilele acestea. Credeam că nu pot și nu știu trăi fără el. Sunt uimită să descopăr că nu sunt atât de fragilă și dependentă de protecția lui, cum credeam.
Eram într-o colivie de aur și nu vedeam gratiile?
Aseară m-a sunat Payam. Fără nici un pretext, pur și simplu cum suni un vechi prieten. Am vorbit cu plăcere și din nou am pierdut noțiunea timpului. E un foarte bun ascultător. Tu mă știi, par extrovertită, dar foarte greu mă destăinui. Cu toate aceste, cu Payam mi-am deschis sufletul și i-am vorbit despre părinții mei. Am simțit că îmi acceptă ritmul lent, pașii timizi cu pauze și poticniri dese. Nu mi-a pus întrebări, nu mi-a dat sfaturi, dar a fost acolo cu adevărat și cuvintele lui mi-au picat bine. Îmi place Payam, nu neg atracția fizică puternică, dar e ceva mai mult decât atât. Poate sentimentul că îl știu? Inflexiunea caldă a vocii am mai auzit-o cu siguranță undeva, iar emoțiile de liniște-neliniște pe care le simt în prezența lui, deși necunoscute până acum, am senzația că le-am mai trăit cândva.
La sfârșit a lansat și un fel de invitație, neclară, fără dată precisă, poate mai mult din politețe. Să ieșim la un moment dat la o cafea. Poate…
Sunt obosită-frântă, draga mea. Mă duc la culcare. Vorbim.
XOXO
Ella”