• About

Sweet & Salty

Sweet & Salty

Monthly Archives: July 2017

28 iulie

29 Saturday Jul 2017

Posted by sweet & salty in Bucăți de gând, Fluturi și alte frunze...

≈ 47 Comments

x187

E ziua ta,
iar eu cresc în grădină antonime.

De ani de zile fac asta,
explicându-ți în propoziții lungi la telefon și pe skype că
„acasă” și „departe” sunt sinonime.

Iar tu mă crezi. Din obișnuință.
Pentru că ai talentul să crezi tot ce spun eu și să vezi culorile în aceleași nuanțe ca mine. Pentru că eu. Pentru că tu.

Ai mers pe cartea mea de când am venit la tine.
Mă așteptai și ai decis să crezi în mine.
Adevărul meu a fost legea ta,
de aceea nu te-am mințit niciodată.

N-am putut să mă ascund în umbre ori neliniști,
pentru că n-ai permis umbre și neliniști în preajma mea.
Ți-am dăruit dragostea absolută și nefericirea perfectă,
mândria și disperarea, bucuria și lacrima, râsul și dorul,
emoția și neliniștea. Iartă-mă!

De multe ori plângi în preajma mea, iar eu te cert.
„De drag…”, îmi spui lăcrimând cu cei mai frumoși ochi.

Nu mi-ai dat verdele lor, însă mi-ai dat zâmbetul tău,
vorba ta, lumina ta caldă.

M-ai tras de mână atunci când obosită am vrut să plec crezând c-a venit seara.
Nu m-ai lăsat. Ai obligat soarele să răsară la opt p.m.
Și soarele a răsărit, așa cât e de soare. A luminat cuminte, fără să-ți iasă din cuvânt.

Eu sunt pentru că tu.
M-ai construit, m-ai scris, m-ai desenat.

Iar anii au trecut
fără să schimbe proporția,
realitatea impresionantă, copleșitoare și adâncă
a minunii că tu ești mama mea.

Sunt fiica ta, e calitatea mea majoră
și singurul defect pe care tu îl ai este că lași anii să treacă peste tine, peste noi.

La mulți ani, mamă!

PS. Îți amintești când m-am îndrăgostit de năsturelul acela sub formă de rățușcă verde, din magazin și l-am luat cu mine? O bucățică ieftină din plastic. Pe vremea când credeam că lumea, cu tot ce are, e a mea. Doi, trei ani?
Mi-ai explicat ce-nseamnă să iei ceva ce nu-i al tău și ne-am întors în magazin să-l pun la loc. Țineam în palma mică și grăsuță rățușca verde și inima-mi bătea înspăimântată de grozăvia faptei mele. Apoi l-ai cumpărat și l-am luat cu noi. Ai rearanjat lucrurile și Universul a funcționat perfect cu nasturele mic și verde, pierdut acum printre nimicurile copilăriei mele.

Totul e să vreau și îmi iese

25 Tuesday Jul 2017

Posted by sweet & salty in Catchy

≈ 39 Comments

pink-shoes

Femeia. Delicată, sensibilă, grațioasă și… bestie. Uneori. Nu foarte des. După nevoie.
Eu sunt femeie. În concluzie și bestie câteodată. Rar. Foarte rar.
De obicei când sunt setată pe VREAU. Când îmi pun ceva în minte Universul conspiră să mă ajute. E pe verificate. Îmi iese, indiferent că e un lucru minor, sau ceva important.
Totul e să VREAU.

Recapitulare: Sunt femeie,  sunt dulce, delicată și sensibilă și la nevoie… bestie. Recunosc: pot fi rea cu majuscule, sare și piper. Punct. Fără semne de întrebare, sau paranteze.
Pentru a obține ce doresc am un arsenal bogat și-l folosesc cu o îndemânare ce ar putea fi invidiată de orice mare strateg al lumii. Aș putea fi un bun politician. Doar că nu mă interesează politica.

Se spune: o luptă-i viața, deci te luptă.  Și mă lupt.
Am de dat lupte grele, lupte ușoare și lupte fără rost. La ultimele renunț. Uneori învingi știind să pierzi. Dar asta e altă poveste. Cea mai ușoară luptă se duce cu bărbatul. La el totul e alb, ori negru. Culorile îl zăpăcesc.

Lupta, adevărata luptă se petrece când apare concurența. Forțe egale, arme asemănătoare. Strategii și planuri. Sar scântei din ambele tabere, mascate sub zâmbete și o diplomație densă, greu de pătruns de cei din exterior.

O zi frumoasă de primăvară într-un oraș cochet din Ardeal. Plimbare romantică, inimioare, fluturași, Cupidon încercând disperat să țintească, când filmul se rupe strident. Brusc apare din neant o vitrină cu încălțăminte, iar în centrul ei cei mai frumoși pantofi roz pe care-i văzusem vreodată. Perfecți. Dragoste la prima vedere. Chimie. Explozie de artificii. Cupidon cade spart pe caldarâm. A ratat ținta. În mine se aprinde dureros: VREAU.

În paranteză spun că am același număr la picior cu trei sferturi din femininele de pe planetă, așa că se epuizează rapid din stoc ceea ce mi se potrivește, rămânând variante pentru mignone, ori pentru doamnele care trăiesc pe picior mare.

Am intrat în magazin, întrebat și descoperit, cu durere profundă, că singura pereche de pantofi la numărul meu era în mână la o ea. Adică viitorii mei pantofi erau studiați pe toate părțile de alta. Care nici măcar nu părea hotărâtă: să-ia? să nu-i ia?

Calmă la suprafață și cu cel mai dulce zâmbet pe care-l posed am spus tare, răspicat și extrem de ironic:
– Cine ar umbla cu pantofi roz? Ce penibil! Prost gust…
Cuvintele mele, dar mai ales tonul, au derutat la maxim două persoane. Pe iubitul meu de la vremea aceea, care nu pricepea strategia. Ochii lui vedeau o simplă pereche de pantofi, culmea roz. Și ce mare lucru? Dacă nu aia, ailaltă. Și dacă nu atunci, altădată.

A doua persoană a fost ea-ua, pe care o făcusem knock out. Din două vorbe. Învinsă definitiv, a lăsat ușor, cu jenă, pantofii din mână și s-a îndepărtat. I-am prins din zbor, înainte să atingă tejgheaua și  cumpărat fără să-i probez. Fericirea se întindea ca un magiun pe chipul meu, în timp ce bărbatul mă privea tâmp, fără să priceapă nimic și îngâna ca un papagal vorbele mele:
–  Cine ar umbla cu pantofi roz? Ce penibil! Prost gust…
–  Glumești?  Am întrebat cu ochii mari, fără să mă obosesc să-i explic, ducând victorioasă în mână PANTOFII. Îi am și azi. Sunt la fel de frumoși. La fel de roz.
Iubitul l-am schimbat de mult.

Lumea mea – fragment din „Pași”

16 Sunday Jul 2017

Posted by sweet & salty in pași

≈ 37 Comments

unexpected-love-pangarap

E.

„Avem noi o manieră de a omorî timpul… Vezi? Am putea fi ușor numiți criminali și arestați pe viață. Culmea e că nici nu ne-ar deranja prea rău dacă am împărți aceeași celulă. El, timpul, joacă un v-ați ascunselea bizar cu noi și, într-o încercare total prostească de răzbunare, trage jaluzelele nopții brusc, încercând să ne surprindă. Întindem mâinile spre întrerupător să aprindem lumina, dar ne găsim unul pe altul fără să ne fi pierdut vreo secundă. Și zăpăciți, ne unduim pe muzica vorbelor noastre, pe versurile ce emană din noi, uitând invenția asta extraordinară a omenirii numită electricitate.

Vedem bine unul în altul. În condiții de noapte, zi, liniște, zgomot sau oameni. Ne aprindem reciproc, instantaneu (fără să ne fi stins), uimiți de capacitatea noastră neobișnuită de a fabrica litere, silabe și sentimente în condiții de foame și  sete. Luminăm. Se vede cu ochii-nchiși până-n stele.
Când avem timp și chef.

Luminăm cosmic noi, având un singur secret: avem mereu timp și chef.
Avem noi o manieră de reinventa lumina… O potrivim cuminte între noi, cu foarte mare grijă, ca și cum am presa o floare, semn de carte. Devine tatuajul nostru comun, tatuaj în oglindă, desenat cu cerneală simpatică. Pentru că ne iubim epiderma. Cum să lăsăm centimetri întregi să fie scriși de altcineva cu ace, când tu-mi iubești fiecare por, iar eu fiecare mângâiere?

Avem noi o manieră de a reinventa roata… De aceea ne scriem scrisori. Pe hârtie. Croim amintiri ușor de mângâiat. Eu le amprentez conștiincioasă, pe fiecare în parte, cu ambele buze, roșu carmin. Suntem posesori de suflete antice și palme fierbinți. Surzi și orbi la tot ce nu e noi, de aceea lumea ne etichetează cam nebuni.

Dar în palma ta mi-e lumina și mă ascund de soare și stele, de lună, de lume. Pentru că tu ești singura mea lume. Iar eu sunt lumea ta.”

A.

„Cuvintele devin uneori necuvinte, mai sonore decât strigătele. Tăcerile învelesc blând lumile noastre care se rotesc împreună într-un balet aproape mistic, în ritmul bătăilor de inimă. Lumile noastre sunt altfel. Nu fantastice, populate cu dragoni și zâne, ci limpezi și luminoase, populate doar de noi.

Lumile noastre sunt unice, construite de noi doar pentru noi. Le păzim vigilent granițele, îndepărtând cu blândețe – prima oară – orice intrus care ar avea intenția să pătrundă într-un spațiu care e doar al nostru.

Uneori evenimente descrise cu litere ciudate se interpun între lumile noastre, dar nu reușesc să întrerupă fluxul acela unic dintre noi care, cu intensitatea unui laser de mare putere, ne ține lumile legate una de cealaltă. Nimeni și nimic nu ne poate separa lumile, pentru că un întreg ca al nostru nu poate fi divizat.

Înfruntăm împreună, întotdeauna împreună, norii negri și furtunile. Umăr lângă umăr, mână în mână, găsim întotdeauna unul în celălalt puterea de a învinge orice – e de-ajuns să ne privim și să ne simțim pentru a spulbera orice ar încerca să invadeze ceea ce am construit împreună, doar pentru noi.
Mâinile noastre se ating total, se contopesc într-una singură, într-un sărut continuu al epidermelor.
Și cum să nu fie așa, când îți iubesc fiecare por, iar tu îmi iubești fiecare mângâiere? Cum să nu fie așa când îți iubesc totul, cuvintele și necuvintele, tăcerile și vorbele, unduirile și căldura, când îți șterg lacrimile cu buzele și îmi așez surâsul peste surâsul tău?

Lumile noastre sunt unice, construite de noi pentru noi, amalgamate într-una singură, pentru că tu ești lumea mea, iar eu sunt lumea ta.”

Amalgam

13 Thursday Jul 2017

Posted by sweet & salty in Amalgam

≈ 27 Comments

19021402_10209630530821310_415610157_n.jpgN-am scris de mult. Nici n-am citit. Nici n-am trecut pe aici decât să șterg praful și să verific dacă sunt închise lumina și ochiurile de la aragaz. Puțin de tot. Nici trei minute pe zi.

Câteodată e furtună și te întrebi.
Te oprești cinci minute și aștepți să se așeze apele. Te întrebi.
Asculți ecourile curcubeielor care se așază cenușiu după ploaie.

Te duc valurile în toate direcțiile. Te oprești o secundă, te uiți în oglindă și iar te întrebi: cine sunt?

Câteodată te răpune un gând sau un dor de-o prietenie dragă din trecut care a murit. Brusc. Poate a fost bolnavă și nu știai. A murit pur și simplu, fără să-și ia măcar adio sau la revedere. S-a dus. A murit și nu are un mormânt măcar să pui o floare din când în când. Ai amintiri frumoase și întrebări. Oare?
Și te apucă dorul uneori. Te consolezi cu o sintagmă ruginită: așa e viața. Așa o fi?

Am primit poze cu luna. Cineva a pândit luna pentru mine și mi-a dăruit-o cu autograf. Al lunii. A surprins-o în ipostaze, culori și lumini ciudate. Luna habar n-avea că e pândită. Șantajată mi-a scris.

Altcineva mi-a spus ieri „Bună dimineața, rază de curcubeu!”

Lume colorată. Ghiveci de suflete. Pentru fiecare deget întins acuzator sau supărat sau bănuitor sunt 3473. 23 oameni care te iubesc. Știai?

Categories

  • Ala bala portocala… (2)
  • Amalgam (79)
  • Întâmplate sau nu… (22)
  • Bucăți de gând (69)
  • Catchy (26)
  • Concurs (17)
  • De prin viață… (17)
  • Din bucătăria mea (10)
  • File de jurnal (102)
  • Fluturi și alte frunze… (66)
  • Geografie subiectivă… (65)
  • Imagini… (46)
  • Liniște sau dragoste (11)
  • Lume color (9)
  • pași (9)
  • Sava-rine (16)
  • Travel (17)

Arhive

Recent Posts

  • Rugăminte
  • De marți cu trei
  • Luni gând ud
  • Duminică
  • Într-o dimineață am plantat un ocean

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 803 other followers

Authors

Em Sava

Em Sava

Categories

  • Ala bala portocala…
  • Amalgam
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Liniște sau dragoste
  • Lume color
  • pași
  • Sava-rine
  • Travel

Jurnal

  • Ala bala portocala…
  • Amalgam
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Liniște sau dragoste
  • Lume color
  • pași
  • Sava-rine
  • Travel

Archives

  • April 2018
  • March 2018
  • February 2018
  • January 2018
  • December 2017
  • November 2017
  • October 2017
  • September 2017
  • August 2017
  • July 2017
  • June 2017
  • May 2017
  • April 2017
  • March 2017
  • February 2017
  • January 2017
  • December 2016
  • November 2016
  • October 2016
  • September 2016
  • August 2016
  • July 2016
  • June 2016
  • May 2016
  • April 2016
  • March 2016
  • February 2016
  • January 2016
  • December 2015
  • November 2015
  • October 2015
  • September 2015
  • August 2015
  • July 2015
  • June 2015
  • May 2015
  • April 2015
  • March 2015
  • February 2015
  • January 2015
  • December 2014
  • November 2014
  • October 2014
  • September 2014
  • August 2014

It looks like the WordPress site URL is incorrectly configured. Please check it in your widget settings.

Blog at WordPress.com.

Cancel