x187

E ziua ta,
iar eu cresc în grădină antonime.

De ani de zile fac asta,
explicându-ți în propoziții lungi la telefon și pe skype că
„acasă” și „departe” sunt sinonime.

Iar tu mă crezi. Din obișnuință.
Pentru că ai talentul să crezi tot ce spun eu și să vezi culorile în aceleași nuanțe ca mine. Pentru că eu. Pentru că tu.

Ai mers pe cartea mea de când am venit la tine.
Mă așteptai și ai decis să crezi în mine.
Adevărul meu a fost legea ta,
de aceea nu te-am mințit niciodată.

N-am putut să mă ascund în umbre ori neliniști,
pentru că n-ai permis umbre și neliniști în preajma mea.
Ți-am dăruit dragostea absolută și nefericirea perfectă,
mândria și disperarea, bucuria și lacrima, râsul și dorul,
emoția și neliniștea. Iartă-mă!

De multe ori plângi în preajma mea, iar eu te cert.
„De drag…”, îmi spui lăcrimând cu cei mai frumoși ochi.

Nu mi-ai dat verdele lor, însă mi-ai dat zâmbetul tău,
vorba ta, lumina ta caldă.

M-ai tras de mână atunci când obosită am vrut să plec crezând c-a venit seara.
Nu m-ai lăsat. Ai obligat soarele să răsară la opt p.m.
Și soarele a răsărit, așa cât e de soare. A luminat cuminte, fără să-ți iasă din cuvânt.

Eu sunt pentru că tu.
M-ai construit, m-ai scris, m-ai desenat.

Iar anii au trecut
fără să schimbe proporția,
realitatea impresionantă, copleșitoare și adâncă
a minunii că tu ești mama mea.

Sunt fiica ta, e calitatea mea majoră
și singurul defect pe care tu îl ai este că lași anii să treacă peste tine, peste noi.

La mulți ani, mamă!

PS. Îți amintești când m-am îndrăgostit de năsturelul acela sub formă de rățușcă verde, din magazin și l-am luat cu mine? O bucățică ieftină din plastic. Pe vremea când credeam că lumea, cu tot ce are, e a mea. Doi, trei ani?
Mi-ai explicat ce-nseamnă să iei ceva ce nu-i al tău și ne-am întors în magazin să-l pun la loc. Țineam în palma mică și grăsuță rățușca verde și inima-mi bătea înspăimântată de grozăvia faptei mele. Apoi l-ai cumpărat și l-am luat cu noi. Ai rearanjat lucrurile și Universul a funcționat perfect cu nasturele mic și verde, pierdut acum printre nimicurile copilăriei mele.