Azi toamna o-mboldește să se culce,
că-i știrbă, deșirată și-i e seară…
Ea în petale-și strânge pumnii
și plânge mut speranțele din vară.
E înțeleaptă. Dar ce-i folosește
când asfințitul mișună pe-aproape?
când nopțile se-nșiră pe degeaba,
urlând refrene de singurătate?
A răsărit ca aurul în vară,
aprinsă galben, în grădină stea.
Suflet pereche și-a găsit în soare,
Iar el… s-a-ndrăgostit de ea
Naivă, i-a crezut căldura
și l-a urmat cu surdă pocăință,
și l-a iubit cum nimeni niciodată…
Doar el jurase veșnică credință.
… floare de soare…
Azi… floare de doare…
Să vedem partea bună a lucrurilor: câtă “sămânță băieți…!” ne dă biata floare de soare, câte covoare de coji în jurul băncilor din parcuri…
Vezi, sacrificiul nu e inutil. 😊⚘
LikeLiked by 1 person
E interesantă floarea de soare care, spre deosebire de alte flori, nu pleacă fără să dea ceva, să lase o amintire, sâmburii.
Cei care lasă „amintiri”, cojile de semințe, ar trebui pedepsiți… în numele florii de soare. 😀
Așa să sune pedeapsa. 😀
Îmi place mult floarea de soare. E deosebită și ca ținută, înaltă, maiestoasă; dar și prin obiceiul ei de-a întoarce capul după soare. E mai mult decât o floare. Pentru mine.
Mie mi s-a întâmplat o chestie ciudată. Prima dată când am fost în Ro în vacanță am stat două luni. La venirea acasă în Ca, în fața casei mă aștepta o floare de soare. Am fost convinsă că e o surpriză pregătită de prietena mea care avea grijă de casă. Dar ea habar nu avea. Așa că din senin, fără să o planteze nimeni, mi-a răsărit în mijlocul peluzei o floare de soare. 🙂
LikeLiked by 2 people
Ce frumoase versuri, dedicată „miresei soarelui”, cum frumos citeam despre această floare, într-o carte cu povești, din copilărie…Când înflorește în toată splendoarea, este superbă! Dar frumusețea-i trecătoare și vine vremea când îi cad cosițele blonde și „dinții” (semințele)…. Toate trec și noi la fel…
O zi frumoasă, dragă Em!
LikeLiked by 1 person
Perfect ai sintetizat, Alex. Mulțumesc!
Totul e trecător și eu m-am întristat văzând imaginile pe care le-am fotografiat cu floarea de soare din luna asta. E drept că m-am jucat un pic la culoare. 🙂
Are ceva special, ceva regal floarea asta minunată, însă floare sau om, la toate vine toamna până la urmă.
Zi minunată și ție! 🙂
LikeLiked by 1 person
Întâmplarea ta, cu floarea soarelui răsărită în fața casei, mi-a amintit de o mare surpriză din perioada copilăriei. Tare-mi plăcea pe atunci sămânța, precum tuturor copiilor, dar noi n-aveam în grădină, spre deosebire de un vecin bătrân care deținea un lan întreg, la marginea localității. Într-o zi, l-am văzut ieșind din curtea noastră și am fost tare curios ce căutase. Apoi, am găsit pe prispă o mulțime de coroane din floarea soarelui cu semințe coapte, tocmai bune de ronțăit. A fost o bucurie imensă, pentru care n-am să-l uit niciodată pe acel binefăcător.
LikeLiked by 1 person
Ce întâmplare frumoasă. Surprizele acestea, care vin de la necunoscuți așa, doar din bunătatea lor, sunt daruri neprețuite. Aceștia sunt oameni buni, binecuvântați și ceea ce dăruiesc lasă urme în sufletele noastre.
LikeLiked by 1 person
M-ai copleşit cu “floarea de doare”… astăzi, aşa cum “durem” şi noi toţi, cănd vine vremea. Esenţa poeziei tale m-a pus puţin pe gânduri. Mi-a reamintit că toţi suntem trecatori. Dar ma întorc la floarea de doare. Toate florile ne încântă cu frumuseţe, cu parfum, cu delicateţe, dar floarea soarelui este una dintre plante care demonstrează inteligenţa lor. Iar tu ai născocit o poezie minunată.
LikeLiked by 1 person
Îți mulțumesc mult! 🙂
Suntem un fel de flori de soare și noi. Ne învârtim după soare, ne credem nemuritori, poate dăm semințe, dar tot ne vine toamna.
Mi-a plăcut întotdeauna floarea de soare/floarea de doare, chiar m-a fascinat pentru că se detașează de alte flori. 🙂
LikeLiked by 1 person
Floarea de doare – plăcută tulburare poetică… 👍
LikeLiked by 1 person
Destin galben. Oare încearcă să imite soarele?
Ce frumos ai spus! Mulțumesc!
LikeLiked by 1 person
Ca multe poveşti începute-n vară şi durute-n toamnă…
Frumos, Em! Tare frumos ai scris şi acum. Ca de fiecare dată.
LikeLiked by 1 person
E pe aceeași temă oarecum cu toamna din postarea ta. Din punctul de vedere al florilor toamna este doar tristețe. Îți mulțumesc mult pentru apreciere! Pup Potecuța! 🙂
LikeLiked by 1 person
Nu,Soarele nu-si calca juramântul
Nici nu-Si ia vorba înapoi !
El va-ncalzi si lumina pamântul
Atemporal,pe timp de pace sau razboi !
Floarea de soare fie linistita
Chiar daca trupul ei va arde-n foc !
La anu-n vara iar va fi plivita
Si va renaste în acelasi loc !
Caci nu în floare e eternitatea,
Nici în tulpina lemnoasa de pamât,
Ci în “Samânta” sta fecunditatea,
Si-aceasta învinge recele mormânt !
Un week end însorit !
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc, Iosif! Foarte frumos răspuns. De ce nu îți deschizi un blog.
Multe din răspunsurile tale sunt tare frumoase. Ai avea ce să spui. Un week-end frumos!
LikeLike
Merci draga Em. Nu vreau sa ma pierd în virtualul,relativ si ireal.’Netul e doar o joaca efemera,relativa,ireala,o gluma banala ocazionala. Prefer zborul liber natural,atemporal,nelimitat si neângradit de falsitatea caracterelor de pe ecranele înselatoare,viu colorate,atragatoare,înselatoare pentru cei mai multi daunatoare.
Prefer “cararile vechi” metodele scrierii clasice de mâna,pe hârtie,papirus,si/sau pergament.sau si mai sigur întiparite în inima si Suflet… 🙂
LikeLike
Iosif, păi tu ești în virtual mai mult decât, probabil, majoritatea bloggerilor. Te văd activ, prezent cu comentarii lungi, pe toate blogurile pe care intru. Mă gândeam doar că e păcat să îți fie împrăștiate „semințele” peste tot, pentru că ai de multe ori texte foarte frumoase.
Nu sunt de acord că cei care sunt aici au caractere false. Netul oferă un mijloc de comunicare și expunere a textelor. Micșorează distanțele. Uite, comunicăm din două părți diferite ale globului.
LikeLike
E adevarat,si înca n-ai vazut tot,deoarece cele mai adevarate comentarii au fost si sunt aruncate la spam,deoarece ADEVARUL este dureros,pentru multi bloggeri care au alte scopuri decât comunicarea sincera,onesta,deschisa,scopuri doar de ei stiute si de Dumnezeu,iar multora le este rusine atunci când în comentariile mele pronunt Numele lui Hristos,si chiar îmi recomanda sa intru pe bloguri unde se dezbat teme religioase,desi eu nu sunt religios,ci dimpotriva,am o parere negativa despre toate religiile doctrinele si crezurile lumii,care însala masele printr-o amenintare cu “iadul” si pedepse eterne interpretate în mii si mii de forme de formatori de opinie (multi bloggari) habotnici inteligenti-sireti,oculto-religiosi care-si etaleaza pe internet divagatiile lipsite de Adevar Absolut,conditionând si obstructionând cunoasterea si dezvoltarea gândirii si a evolutiei pozitive a frumusetii lui Dumnezeu,IUBIREA ABSOLUTA neconditionata.
LikeLike
Frumoasa poza, superba poezie cu adanca semnificatie. Intrebarea e, punem accentul pe finalul care doare, sau pe faptul ca floarea a avut parte de ceva deosebit in existenta ei? Oare cati nu si-au dorit sa schimbe destinul dintr-o linie monotona intr-o ploaie de artificii? Scurt dar magnific. Spunea Luceafarul lui Eminescu
“Reia-mi al nemuririi nimb
Si focul din privire,
Si pentru toate da-mi în schimb
O ora de iubire…”
LikeLiked by 1 person
Punem accentul pe ce ne sugerează pe moment. 🙂 Pe mine m-a întristat pentru că e toamnă, pentru că iubesc floarea de soare și așa am simțit în secunda aceea. Minunată comparație ai pus aici. Floarea de soare are un destin special și ea. 🙂
LikeLike