„Canada e dureros de frumoasă”, mi-a spus, pe la începuturile mele aici, un român stabilit de multă vreme în țara frunzei de arțar. Am descoperit pe pielea și pe sufletul meu că așa este. Nu fac comparații. Fiecare loc lăsat de Dumnezeu pe planetă are farmecul propriu și nici o țară n-o exclude pe cealaltă.
Ieri am mușcat autostrada vreo zece ore și nu m-am putut opri din făcut poze. Am luat cu mine păduri verzi care migrează nebune-n roșu, mori de vânt și câte-o fermă aruncată-n câmpuri largi și liniștite.
Șoseaua m-a adus acasă la ora nopții când felinarele se-amestecau cu stelele.