Oroare… N-am mai văzut așa ceva. Fricoasă prin definiție, însă direct proporțional curioasă. Mi-e teamă de tot ce mișună la modul general. Nu voi simți niciodată moliciunea și parfumul ierbii,  pentru că, paralizată la ideea că vreo mișcătoare cu multe picioare m-ar putea escalada, nu mă așez niciodată direct în iarbă.

Arătarea mă fascinează. Oare atacă? O fi veninoasă?

Fiecare milimetru de apropiere îl plătesc cu transpirații reci, dar nu rezist tentației. E atât de frumos! Mă apropii cu telefonul la modul nesimțit, în zona de confort a individului rotofei, cu o atât de fancy costumație. Dar poze, poze, poze. Și câte-un ochi aruncat cu frică: dacă mă mușcă?

Constatări: forme geometric armonioase, un desen abstract bine realizat, în culori elegant contrastante. Înzestrat anatomic cu tot ce trebuie, exemplar sănătos, talentat la țesut pânza, pe care o expune cu mândrie între niște frunze.

Concluzie: frumusețea nu e întotdeauna ușor de înțeles și acceptat.