Când a început să cânte mi s-a făcut pielea de găină…
Recunosc, nu sunt un consumator de muzică avizat, cultivat, școlit la-la-la. Unicul criteriu de selecție este: îmi place, ori nu-mi place, după caz. La admitere, la liceu a trebuit să trec printr-o probă de aptitudini muzicale și fost coșmarul vieții mele de până atunci. Am învățat cu chiu cu vai un cântecel, cu profesoara mea de muzică și cred că de frică l-am cântat ok. Am păcălit cumva comisia și am luat proba. Am cântat și în cor, cu turma, că cică am voce frumoasă, dar n-am auz muzical, sau invers. Nu cânt niciodată. Nici măcar la duș. Excepție când întâlnesc pe stradă vreun câine, care e suficient de departe de stăpân, ca să nu sperii stăpânul. Cânt că mi-e frică, să nu mă simtă.
Și de sărbători, colinde că deh…
Whatever… De ascultat ascult. Tot timpul și mai multe genuri cu vreo două, trei antipatii aferente și categorice.
Iubesc muzica simfonică și opera. Ador să ascult în mașină cu sonorul dat foarte tare. Îmi place vibrația aceea divină. Îmi crește inima și adrenalina și pâlnia prin care-mi intră oxigenul în plămâni. Îmi cresc aripi. Nu. Nu calc mai tare accelerația. Nu mă cred avion.
Suntem binecuvântați cu atât de multe minunății. E suficient să deschidem ochii, urechile, inima. Și suntem copleșiți de sunet ori culoare…
Cât de frumoși sunt oamenii talentați, oamenii atinși de divinitate, oamenii cu har…
Gala operei a avut loc la Casa Loma (Casa de pe deal sp.), un loc pe care cu greu îl asociezi mental modernei metropole canadiene. Imaginea castelului cu aproape o sută de camere, construit în stil gotic în 1911, te duce cu gândul la cu totul altă zonă geografică și istorică, populată eventual cu prințese și cavaleri. Trecerea de la peisajul urban de zgârie nori, sticle și betoane la turnulețele romantic dantelate din vârful dealului, este o veritabilă călătorie în timp. Astăzi este muzeu, odinioară a fost reședința lui Sir Henry Mill Pellatt, militar si economist, cunoscut în principal pentru rolul său major în electrificarea orașului Toronto.
Concertul a avut loc în grădina palatului și de la primele acorduri muzicale, așa cum spuneam, pielea mi s-a făcut de găină. A fost unul din momentele acelea pe care le conștientizezi cu mintea, sufletul și trupul ca fiind perfecte.
Dirijorul Keryy Straton a făcut spectacol în spectacol. Nu doar că a exploatat cu finețe de vrăjitor orchestra, făcând să vibreze dealul, castelul, dar mai ales fericiții muritori aflați acolo, dar a fost și foarte haios. A jonglat cu mimica feței și mișcările trupului, având un joc de scenă continuu cu soliștii, provocând zâmbete și chiar hohote de râs audienței.
Nu poți povesti muzica. Pot să spun însă că atât mezzo soprana Danielle MacMillan, preferata mea, cât și soprana Sara Papini nu doar că au voci rupte din stele, dar sunt și foarte frumoase. Au cântat de asemenea bassul Solomon Tencer și tenorul Vaguif Kerimov. Am ascultat, de fapt inhalat, trăit: Mozart, Rossini, Dvorak, Bizet, Verdi, Di Capua, Gershwin, Lehar, Puccini, Tagliaferri, Offenbach, Donizetti, Gounod, Sieczynski – ordinea e aleatorie.
Te poți detașa de trup și valsa un pic, o miime de secundă printre stele? Te poți. Nu-i așa?
Și asta e fericirea, indiferent ce sinonim alegi să-i pui pălărie. Că e dragoste, când amprenta lui se potrivește perfect cu a ta și uite-așa descoperiți împreună cifrul căii lactee. Că e senzația aceea de zbor pe muzica astrelor ce se revarsă din vocea nepământeană a unui pământean. Că sunt nuanțele vreunui tablou care-ți magnetizează ființa și te întrebi cum doar o mână și o pensulă au așezat buchet poezia și muzica culorii într-un singur loc. Că e un răsărit de soare surprins nud, în intimitate, în momentul acela când lumina toarce viață.
Te zăpăcești, te pierzi. Lumea întreagă îngheață o secundă. Și timpul tace în semn de respect pentru MOMENT. E cadoul tău.
Asta e fericirea. Restul? Sunt bucurii și liniști, maratoane, așteptări și vise.
Albert Ai Conty said:
Minunate imaginile, superba descrierea…
Ne cam rasfeti…😊
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
V-aș fi luat cu mine, pentru că e greu să redau un moment de genul acela. Pozele și cuvintele sunt limitate. Mulțumesc, Albert! 🙂
LikeLike
racoltapetru6 said:
Îmi închipui că muzica a fost divină, dar ambianța ai reușit să o redai concret și foarte frumos. Ceea ce nu-i deloc puțin, dar din partea ta era de așteptat! 🙂
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Așa este, Petru. Totul a fost o poezie. O îmbinare de culoare și sunet și eleganță și talent. Iar publicul s-a pliat perfect pe seara absolut specială. Îți mulțumesc mult!
LikeLiked by 1 person
Maria said:
Petru are dreptate, ai reușit să creezi iluzia că suntem acolo, cu tine. Și da Em, muzica de calitate te poate purta printre stele. Eu te-am văzut dansând prin aleile castelului, ne putem desprinde de tot, măcar pentru un minut; minutul acela este un miracol…
Te îmbrățișez cu drag, ești o minune de fată! 😊 ❤
LikeLiked by 2 people
sweet & salty said:
Exact. Un miracol. De fapt sunt bucăți de mozaic care colorează viața, la fel ca picturile tale. Puncte de referință de care ne agățăm.
Te pup cu drag, fată minunată! Mi-a fost dor de tine. 🙂
LikeLike
Maria said:
Tu ești exact ce trebuie pentru spiritul meu.
Exprimi imagini și sunete vibrante, nu știu de unde răsar, sunt miraculoase.
Îmbrățișez cu drag! 😊 ❤
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Tu ești exact ce trebuie pentru spiritul meu. Mi-e dor sa scrii. Ești o caldura de om. Știi?
LikeLike
Maria said:
Știu doar că am cunoscut anul asta o fată – minune.
O citesc și mă întreb câte ursitoare au sosit, și care din ele au dăruit-o cu spirit frumos. Îl ai sau nu, nu e totuna. Se scrie mult, sunt zeci de mii de bloggeri, eu…am cunoscut-o pe Em Sava, fata-minune.
Și sa faci bine, fată – minune, să nu mai pui întrebări la care nu știu sa răspund!
☺
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
O femeie cu un stil copilăresc poate. 🙂 O fi copilăresc? Nu prea știu cum e. Asta sunt. Ursitoarele au uitat cu siguranță să-mi lase înțelepciunea de-a mă maturiza. :))) xoxo
LikeLike
Maria said:
Posibil !
Și dacă e așa, sufletul rămâne în universul cuvintelor tale, curat și vesel deodată. ☺❤
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
❤
LikeLiked by 1 person
clipederaidiniadulmeu said:
Eu ascult muzica încet doar eu cu ea. Nu prea merg la concerte că mă deranjează zgomotul. Felul cum ai redat tu prezenta la acest concert şi ambientul creat acolo m-a făcut să-mi fi dorit să fi fost acolo. Da, tu poţi să povesteşti muzica. Doar tu!
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
A fost magic. Toți cei care au performat, au băgat în priză audiența. Nici o muscă în zbor nu ar fi avut curajul să tulbure perfecțiunea momentului, care s-a petrecut ceas. Profesionalism din toate punctele de vedere. Și publicul de altfel, extrem de educat…
Îți mulțumesc mult, Crina!
LikeLike
firdeiarbainbataiavantului said:
O prezentare fără cusur a cadrului. a atmosferei, a muzicii şi a trăirilor. Ce am putea dori mai mult?
LikeLiked by 2 people
sweet & salty said:
Îți mulțumesc tare mult! 🙂
LikeLike
Câteva gânduri dintr-o mie! said:
Muzica clasică e frumoasă și relaxantă și locația unde s-a ținut concertul pare a fi foarte interesantă și frumoasă după pozele tale.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Da, a fost peste cuvinte. Peste cuvintele mele și mult peste poze. 🙂 Dacă am putea transmite momentul acela unic… dar îl putem doar trăi. 🙂
LikeLiked by 1 person
Câteva gânduri dintr-o mie! said:
Unele lucruri nu se pot transmite, doar se simt.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Așa este. Duminica frumoasa Îți doresc!😊
LikeLiked by 1 person
Câteva gânduri dintr-o mie! said:
Mulțumesc, la fel!
LikeLiked by 1 person
iosif, said:
Superbe momente, fericiri iluzorii, relative, scurte, trecatoare, ce încânta faptura de lut efemera, muritoare.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Suntem efemeri, trecători. Ce e greșit cu asta? Asta suntem. Trebuie să ne acceptăm și să mulțumim creatorului exact pentru ceea ce suntem, pentru talanții pe care ni i-a dăruit. Harul creației… ce minune!
LikeLike
iosif, said:
Cine a zis ca e gresit sa îti cunosti identitatea,
Si sa te bucuri de ce ai, sa-ti limiteze libertatea ?
Suntem creatia sublima, stapâni, proprietari peste pamânt,
Iar bucuria, fericirea, e darul “harul” Spiritului Sfânt !
O duminica feerica !
LikeLike
Poteci de dor said:
“Te poți detașa de trup și valsa un pic, o miime de secundă printre stele?”. Da, mă pot. Tocmai am făcut-o, datorită ţie. Am valsat puţin pe aleile cu flori, în curtea castelului.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Ți-am spus că era de prințese și cavaleri. 🙂 Deci era firească prezența ta. Te pup!
LikeLiked by 1 person
Poteci de dor said:
Îţi mulţumesc mult!
LikeLiked by 1 person
ane said:
Superb!
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Știam că ajunge la tine. 🙂 :*
LikeLiked by 1 person
ane said:
Ma bucur cu cei ce se bucura de toată creația. Creația este modul de a crea idei fantastice prin care ne exprimam noi oamenii frumosul, dăruind. ❤ :*
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Creația este desăvârșită. Am petrecut multe ore într-un mare muzeu. Ieri. Voi scrie despre pentru ca mi-a tatuat sufletul. Dar mi-a născut certitudinea ca esențialul s-a spus. ❤
LikeLiked by 1 person
Georgeta R. M. said:
Frumoasă descriere, mi-a plăcut mult. Și e un moment inefabil dacă și ”timpul tace în semn de respect pentru MOMENT”. 🙂
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Timpul e intelept. Știe când să tacă. Mulțumesc mult!
LikeLiked by 1 person
noradamian said:
Un dar divin, un asemenea concert, mă bucur că ni l-ai împărtășit, minunat, și nouă. ❤
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Cu drag și cu resurse limitate la cuvânt, fotografie și dorință. Mă bucur din suflet că a ajuns la tine. ❤
LikeLiked by 1 person
fosile said:
In astfel de momente se opreşte timpul.Si timpul s-a oprit citindu-te, retrăind momentele, reamintindu-mi muzica.
Mulţumesc!
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Eu îți mulțumesc pentru că m-ai însoțit. Când gândurile puse pe hârtia virtuală ajung la sufletul celui care citește, e călătorie reală: geografia și timpul devin detalii insignifiante.
LikeLiked by 1 person
psi said:
ce scriere în forță, draga mea! 🙂
nici eu nu cânt niciodată. decât în mine însămi. nu am nici voce și nici ureche și nu-i cazul să terorizez lumea, dar ascult… de multe ori mi-e muză ea, doamna muzică.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Mulțumesc mult! :*
E ca un carburant pentru mine în multe situații. Nu cred că fac ceva fără fond sonor. 🙂
LikeLiked by 1 person
Alex said:
Mă bucur mult că ai avut parte de un asemenea moment de reală înălțare sufletească și bucurie neprețuită.
Încerccă îmi închipui audițiile tale muzicale din mașină. Sunt mult mai frumoase drumurile lungi, pe fondul unei muzici bune.
Numai bine și zile frumoase, dragă Em! 🙂
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Muzica e unul din misterele vieții. Cântă în afara noastră, dar de fapt interiorul nostru se armonizează.
Îmi place fondul sonor, indiferent ce fac. Uneori nici nu sunt atentă, însă am nevoie să fie acolo și să-mi placă musai. 😀
E ceva…
Zile frumoase, Alex! 🙂
LikeLike
Dorina Danila said:
Am închis ochii pentru o clipă și chiar am auzit muzica :).
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Mă bucur tare mult că au ajuns la tine acordurile magice.
LikeLiked by 1 person
Dorina Danila said:
Da, au ajuns :).
LikeLiked by 1 person
La capatul curcubeului said:
Superbe! Emoțiile, imaginile, scriitura. … 😊
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Mulțumesc mult, draga mea! A fost un vis. O săptămână frumoasă să ai!
LikeLiked by 1 person
Pingback: O simfonie cool | Sweet & Salty
Pingback: Symphony in the garden — Sweet & Salty – „Ingerii sunt spirite inaripate, prietene cu spiritul tau inaripat.“