Bat drumuri. Sufăr de dor de ducă și-mi arde fundul să bântui peste tot pe unde se poate. Pe unde pot. Unii îmi sugerează în spate de rânduri că mă laud. Îmi scriu și-mi zic chestii. Nu-mi pasă.
Văd lucruri. Începând de la capătul nasului meu mic și până unde mă duc roțile mașinii ori aripile avionului. Evadez. Trăiesc. Respir. Iubesc. Plătesc.

Lume împrăștiată pe străzi. Oameni frumoși și urâți, policromi sau monocromi. Nebuni sau plictisitor de normali. Copaci îmbuibați în culoare ori dezertând patetic în toamnă. Goi. Nerușinați cu membrele lungi și uscate în soare. Trecători.

Îndrăgostiți aroganți. Planeta e a lor. Suferă de-o singură boală. Se numește: I don’t care sau je m’en fiche ori mi si rupi. Se iubesc cu bun sau prost gust, pe apă sau pe uscat, cu vârstă sau fără vârstă, ori sex. Se iubesc și punct.

Lume frumoasă ce-abia se ridică pe verticală. Lume mică. Vede, gustă și plânge. Dar în esență stăpânește universul. Lume curată. Curioasă.

Lume ce și-a pierdut uzul rațiunii. Strică valorile sacre. Ciocolata.

N-am timp să scriu, sau să citesc. Absentă.
Azi sunt doar tălpi și ochi. Trecător printre trecători.
Anonimă. Gura lumii e-nchisă. N-am net și mi-e bine.

PS. Am bifat și Peștișorul de aur. Era acasă. Bine hrănit. I-am spus trei dorințe. Aștept.

(fotografiile îmi aparțin, excepție cea cu Milka cu castraveți 😀 )