Dacă azi, pe planeta albastră, ar cădea netul definitiv, ar trebui să ieșim din casă, indiferent de vreme. Străzile ar fi pline de oameni de toate mărimile și culorile care ar privi copaci și frunze și ochi. Alți ochi.

Copiii ar alerga jucându-se v-ați ascunselea.
Cafenelele s-ar aglomera cu introduceri în povești de dragoste și s-ar înmulți librăriile, pentru că brusc individul, sufocat de capitalul de timp crescut peste noapte în buzunar, și-ar cheltui foamea și setea de vis pe foi de hârtie de pe care ar culege semne mici și negre, ori le-ar planta el însuși cu gând de sămânță.

În case ar crește pe pereți rafturi pe care s-ar odihni cotoare colorate și fiecare noptieră ar conține cel puțin o carte.
Ar fi nesănătos pentru planetă, pentru copaci, pentru producătorii de tuș negru.

Ar fi și extrem de non-business, pentru că hârtia e mult mai ieftină decât telefoanele, tabletele și computerele. Deci economia lumii ar scădea simțitor.

Oamenii ar circula după hartă, doamna antipatică de la GPS fiind scoasă la pensie, fără drept de apel.
Poștașului i s-ar face regulat declarații de dragoste și cereri în căsătorie. Ar fi salvator de suflete, transportator de vești bune și rele, de aceea din când în când ar fi împușcat și pus ca semn de carte.
În restul timpului însă ar fi declarat eroul necunoscut cu mii de kilometri desenați pe talpa pantofilor sport și, firește, rege de planetă.

Dacă azi ar cădea netul, ne-am scrie scrisori pe hârtie, ne-am privi în ochi și am avea existențe rotunde, ca niște jocuri de șah neîncepute, fără pioni pierduți.

Dacă azi ar cădea netul, lumea ar fi brusc mai responsabilă, mai bună, mai neinformată. Mai bogată și mai săracă.

Dacă azi ar cădea netul, oamenii s-ar trezi brusc, goi, dezbrăcați de adăpostul ecranelor.
Căderea netului, Paradis ori Infern?